– Mă tem, bătrâne.– De ce te temi?– Mi-e frică de tot.– Adică?..– Mi-e frică de voci. Mi-e frică de discursuri rapide. Mi-e frică de oamenii care falsifică un zâmbet.– Ce ai de gând să faci?– Mă gândesc să-mi zbor creierii.– Dar viața este un dar care ți se dă o singură dată.– Știu, dar mi-e teamă. Atunci bătrânul îi dădu o hârtie. – Ce este asta?– Am găsit-o cu mulți ani în urmă într-un cimitir. Mi-a dat curajul să depășesc o boală rară. De atunci o dau oamenilor care au aceleași probleme ca și tine. – Ce este în neregulă cu mine?– Îți voi spune când te vei vindeca.…

Am tot auzit că tineretul este viitorul țării. Că trebuie să ne concentrăm pe ei, că trebuie cu necesitate ca să îi formăm, să îi educăm. Perspectiva aceasta nu este tocmai rea, dar nu este nici suficientă, aș îndrăzni să spun. Propun ca să lărgim puțin cadrul! A educa tineretul presupune pe de o parte predarea de informații obiective (la școală, spre exemplu), dar mai presupune și predarea de informații subiective (în special în familie). Vezi această înregistrare video despre drivere și injoncțiuni. „Fut**uți mama ta de copil! Ți-am spus să nu mai înjuri!” Contează mai puțin ce îi învățăm pe copii în cuvinte, dacă noi înșine nu suntem un…