Autocunoaştere

Banul, radacina tuturor relelor!

Daca banul este radacina tuturor relelor, de ce ni se cer bani in biserica? Iata o intrebare pertinenta pe care merita sa o dezbatem putin.

Money Church

Daca tot am adus vorba de biserica, sa incepem cu pilda bogatului caruia i-a rodit tarina.

Iata pilda oferita de Iisus:

Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele; Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te.

Ce a raspuns Dumnezeu la auzul acestor cuvinte?

Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?

Cineva l-a provocat la un moment dat pe Iisus zicand:

Invatatorule, zi fratelui meu sa imparta cu mine mostenirea. Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecator sau impartitor peste voi? Si a zis catre ei: Vedeti si paziti-va de toata lacomia, caci viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale.

Asadar, putem concluziona de aici ca Dumnezeu nu se baga in felul in care ne gestionam noi banii. Fiecare face cum considera potrivit. Banul devine o sursa de probleme in masura in care ne pierdem pe noi insine (sufletul) pentru a obtine, mentine si inmulti banii.

Se cuvine a preciza ca in Biblie, atunci cand se vorbeste de omul „bogat” se vorbeste despre cel ce are mai mult decat are nevoie si cauta sa obtina si mai mult si tine tot pentru sine. Acel om nu poate fi fericit cu ce are pentru ca isi doreste mereu mai mult. Atunci cand cineva vine la el sa ii ceara un banut sau ceva de mancare, refuza sa ajute. Acesta este bogatul din Scriptura.

Este normal si firesc sa avem nevoie de bani. In zilele noastre s-ar putea trai destul de greu cu zero lei. Repet, problema nu este banul, nu banul este radacina tuturor relelor, ci ceea ce sta in spatele marilor avutii. Presa din Romania ne arata destul de clar cum au obtinut unii dintre cei mai bogati oameni din tara noastra averea colosala ce o au. Multi ajung sa isi vanda sufletul pentru putere. Ajung sa minta, sa fure, sa calomnieze, sa ii subjuge pe cei saraci, sa profite de naivitatea lor pentru a castiga capital de imagine si putere. Asta este problema, nu banul in sine!

Intorcandu-ne putin la pilda bogatului caruia i-a rodit tarina, putem sa observam ca omul nu se multumeste cu ce are. Nu isi spune: sunt bogat oricum, nu am nevoie de si mai mult, hai sa dau saracilor tot surplusul din acest an, caci eu tot bogat am sa fiu. Nu isi spune ca bogatia venita e o binecuvantare de la Dumnezeu, nu e timp de asa ceva, altele sunt prioritare. Decide sa isi darame hambarele pentru a construi altele si mai mari ca mai apoi sa poata sta sa se odihneasca, sa manance, sa bea si sa se veseleasca multi ani de acum incolo. Bogatul din pilda l-a scos pe Dumnezeu din ecuatie, motiv pentru care Dumnezeu il mustra zicandu-i ca la noapte vor veni sa ii ia sufletul si.. ce va face? Cui va ramane toata avutia acumulata pe pamant?

Aici e cheia! Avutia de pe pamant aici ramane, nu o putem lua cu noi. Indemnul pildei, bisericii si chiar si al meu este ca pe langa banii necesari existentei in acest plan fizic sa incercam sa „acumulam” si avere spirituala, duhovniceasca. Am pus in ghilimele cuvantul acumulam pentru ca si aici putem cadea in aceeasi patima si sa fugim dupa avutii duhovnicesti care.. numai asta nu sunt.

In fine, concluzionand, nu e nimic rau in a avea bani, trebuie doar sa fim atenti ca noi sa avem banul, nu banul sa ne aiba pe noi. Trebuie sa fim constienti ca fara Dumnezeu nu am putea face nimic si, de asemenea, trebuie sa fim constienti ca sunt altii mai mici ca noi care au nevoie de ajutorul nostru. Omul care poate, este dator sa ajute. E o datorie morala care odata pusa in practica veti vedea ca ne aduce multa bucurie. Nu ma refer la a arunca o bancnota de 1 leu in mana unui cersetor, ala nu e ajutat, ma refer la a ajuta cu adevarat pe cel care are nevoie. A taia niste lemne pentru niste batrani care sunt prea obositi pentru a mai face asta, a cumpara o paine cuiva care flamanzeste dar nu indrazneste sa ceara, a oferi o haina pe care nu o mai porti cuiva care nu are cu ce sa se imbrace, par a fi lucruri marunte dar pentru multi conteaza chiar foarte mult.

Sa fim atenti! Daca banii nu aduc fericirea, inseamna ca ne ajuta sa traim mizerabil in confort!

Iosif Szenasi este psiholog, psihoterapeut, coach şi trainer de dezvoltare personală.

Activitatea sa principală se desfăşoară la cabinetul din Timişoara, dar oferă de asemenea şi şedinţe de psihoterapie, consiliere psihologică, coaching şi training online, atât în limba română cât şi în limba engleză.

0770.537.705

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!