Boala psihică nu înseamnă că viața ta s-a terminat!

În ultima perioadă am fost vizitat la cabinet de tot mai multe persoane cu tulburări sau boli psihice. Unul dintre patologiile mai des întâlnite în această perioadă este tulburarea bipolară.

Foarte pe scurt, ca idee, tulburarea bipolară presupune succesiunea episoadelor depresive cu episoadele maniacale.

Scriu acest articol inspirat fiind de un material video pe care l-am găsit întâmplător (oare este ceva cu adevărat întâmplător?) pe YouTube despre acest subiect. Îl împărtășesc mai jos cu voi, cu părerea de rău pentru faptul că nu are subtitrare în limba română.

Unii dintre cei care ajung la mine la cabinet au găsit deja câteva metode de a face față bolii, alții însă sunt în faza în care încă neagă existența ei, ori sunt cu totul copleșiți de ea, fără speranță. La acest lucru contribuie foarte mult şi faptul că în România boala psihică este în continuare văzută ca fiind ceva rușinos, ceva ce trebuie ascuns (vezi şi acest articol).

Vedem boala psihică ca fiind diferită de celelalte boli. Boala psihică este discriminată în adevăratul sens și, mai mult decât boala, OMUL este discriminat! Doamne ferește să ai o boală psihică! E mai bine să ai cancer în concepția unora.

De la cancer poți muri destul de repede, boala psihică însă poate fi ținută sub control și uneori chiar vindecată!

Doar că, din cauza preconcepțiilor noastre și din cauza unei nepăsări generalizate, de cele mai multe ori nici macar medicii nu îi spun pacientului că boala lui nu este un capăt de țară.

„Ai tulburare bipolară. Ia medicația asta și ne vedem peste 2 săptămâni / o lună.”

Bine, bine, dar ce e aia tulburare bipolară? Ce presupune această bolă? Când scap de ea? Cum îmi va afecta viaţa? Iau deja medicaţia de ceva timp, de ce nu se schimbă nimic?

Iată câteva dintre întrebările care de multe ori nu primesc un răspuns pentru că următorul pacient deja ne suflă în ceafă. Simptomele persistă, medicaţia nu pare să îşi facă efectul, speranţa se duce pe apa sâmbetei..

„Psihiatrul nu a menţionat niciodată cuvântul speranţă sau recuperare, doar schimba medicaţia.”

Michael

Iată unul dintre motivele pentru care psihoterapia este extrem de necesară în asemenea situaţii. Unul dintre scopurile psihoterapiei în cazul tulburărilor psihiatrice este reinstaurarea speranţei şi facilitarea recuperării.

Boala psihică nu este vina pacientului şi nu este ceva ruşinos!

Boala psihică este ca oricare altă boală. La fel cum un individ cu diabet are anumite limitări şi trebuie să ia medicaţie pentru a ţine boala sub control, şi bolnavul psihic are limitările sale şi trebuie să ia medicaţie care să ţină boala sub control. Viaţa celor doi este destul de similară din perspectivă medicală.

Boala psihică aproape mereu este ceva nou, nu doar pentru pacent, ci şi pentru cei din preajma lui, pentru familie şi prieteni. Adesea, ei nu înţeleg ce se întâmplă şi cu toată bunăvoinţa lor, sfaturile pe care le dau nu sunt deloc de folos pacientului, din contră! Acesta este motivul pentru care, pe cât se poate, cel mai adesea încerc să fac terapie de familie în cazul pacienţilor cu boli psihice. De multe ori şi aparţinătorii pacientului au nevoie de consiliere suportivă pentru a şti cum să facă mai bine faţă situaţiei.

Fii puternic! Treci peste! Alţii au probleme mult mai mari!

Iată câteva dintre „încurajările” descurajatoare! Pacientul percepe acest mesaj ca pe o confirmare a faptul că într-adevăr nu este bun de nimic. Toţi ceilalţi fac faţă cu brio vieţii, doar el nu e în stare şi se lasă afectat de chestii minore.

Boala psihică NU este o chestie minoră!

Doar cei care nu au trecut printr-o boală psihică sau nu au avut oportunitatea de a o vedea suficient timp de îndeaproape au impresia că boala psihică este ceva minor. Nu este! Oricât de mult ar vrea, pacientul pur şi simplu NU POATE trece peste. Nu e că nu vrea, nu poate!

Ce presupune recuperarea?

Din perspectiva mea, recuperarea în asemenea cazuri presupune câteva aspecte importante: luarea medicaţiei potrivite (găsirea dozei şi a combinaţiei potrivite uneori poate lua mult timp), psihoterapia (care ajută la acceptarea faptului că ai o boală, identificarea declanşatorilor şi găsirea strategiilor potrivite de a-i face faţă) şi reţeaua socială de suport (familie şi prieteni care să înţeleagă despre ce este vorba şi să fie suportivi).

Michael, protagonistul din video îşi încheie materialul menţionând câteva lucruri pe care şi-ar fi dorit ca medicul să le fi spus atunci când el a fost diagnosticat cu aceasta boală. Cred că sunt aspecte importante, aşa că am să închei şi eu acest articol menţionându-le aici.

• Ai o boală psihică, ceea ce nu înseamnă cu nu poţi trăi o viaţă fericită şi de succes.
  Va trebui totuşi să faci câteva lucruri:
  • va trebui să urmăreşti declanşatorii şi să ştii ce să faci atunci când apar,
  • va trebui să nu te automedichezi cu droguri şi alcool,
  • va trebui să rămâi încrezător,
  • va trebui să ai un sistem de suport (atunci când lucrurile nu merg bine să poţi să îţi suni familia, prietenii, etc.),
  • va trebui să citeşti despre boala ta pentru a o înţelege mai bine.
• Speranţa este posibilă, recuperarea este posibilă, nu renunţa niciodată! Şi, fii drăguţ cu tine!