Psihoterapie de familie

Cele 3 surse ale anxietății noastre

Așa cum probabil că știți deja, există mai multe tipuri de anxietate. Cele mai comune tulburări de anxietate la care ne putem gândi sunt tulburarea de anxietate generalizată, anxietatea socială, fobiile specifice și tulburarea de panică. De asemenea, anxietatea este prezentă în multe alte tulburări și boli precum TOC (tulburarea obsesivă compulsivă) sau PTSD (tulburarea de stres post traumatic).

Multi oameni experimentează simptome din mai multe tipuri de anxietate, iar uneori și depresia este asociată acestor simptome. Dacă experimentați simptome persistente ale anxietății, este important și de mare folos să consultați un psihoterapeut.

Tratarea anxietății trebuie făcută după identificarea cauzei sale. În acest sens, eu fac diferențierea între 3 tipuri de anxietate.

#1. Neliniștea sau Anxietatea reală

Toate angoasele noastre sunt cât se poate de reale ca trăire, dar nu toate au cauze obiective. Atunci când înfrunt un pericol real, anxietatea mea este una reală, rațională. Spre exemplu, în perioada pandemiei de coronavirus este firesc ca nivelul anxietății noastre să crească. De fapt, mai corect spus, neliniștea noastră crește până ajunge la nivel de anxietate. În acest caz este de folos consilierea psihologică sau psihoterapia pentru a ne ajuta să trecem mai ușor prin perioada dificilă.

#2. Anxietatea biochimică

Anxietatea biochimică, – anxietatea generalizată, spre exemplu -, are cauze medicale. La fel cum în anumite momente din viața noastră anumite organe nu funcționează corespunzător, se pare că uneori și creierul nostru are dificultăți în a funcționa în modul optim. În asemenea cazuri este de folos medicația psihiatrică (medicația anxiolitică), dar și psihoterapia poate ajuta foarte mult la reducerea simptomatologiei și a perioadei necesare pentru a ne recupera.

#3. Anxietatea sistemică

Anxietatea sistemică nu este anxietate reală! Este o anxietate preluată din sistem. Familia de origine (nucleară) și cea extinsă (relația de cuplu, plus eventualii copii) sunt sistemele principale la care mă refer în acest caz.

Cu toate că pentru noi această anxietate pare cât se poate de reală, este de fapt o anxietate creată în/de sistem și de locul nostru în sistem. Anxietatea în asemenea cazuri are la bază reactivitatea din familie.

Murray Bowen a inventat conceptul de diferențiere de sine și a vorbit despre importanța diferențierii noastre față de familia de origine.

Un exemplu de nivel mic de diferențiere de sine ar fi situația în care necazul unui membru al familiei afectează foarte tare și pe ceilalți membri ai familiei. În acest caz putem observa un nivel crescut de neuroticism și anxietate în întregul sistem și vorbim despre un sistem anxiogen, generator de anxietate. Într-un fel, anxietatea este în aer, iar noi o absorbim.

Dacă ne uităm cu atenție, putem observa că membri familiei adesea sunt conduși de emoțiile lor și mai puțin de rațiunea lor.

Diferențierea de sine presupune să mă diferențiez de familia mea de origine, să știu cine sunt eu și cine sunt ceilalți, să nu preiau emoțiile din sistem, dar mai presupune și diferențierea între emoție și rațiune.

Este important să fim atenți și să observăm dacă suntem conduși de emoție sau de rațiune și să încercăm să echilibrăm balanța.

Cu cât suntem mai prinși emoțional în familia noastră (mai nediferențiați), cu atât vom reacționa mai des instinctiv, impulsiv, conduși de emoție și nu de rațiune.

Familia operează în noi și prin noi.

Murray Bowen, unul dintre bunicii psihoterapiei de familie, a observat în practica sa că până și în cazul pacienților cu schizofrenie, o boală care este considerată a fi una biochimică, ceea ce se întâmpla în familia pacientului influența simptomatologia acestuia. Câmpul emoțional din familie, reactivitatea membrilor ei, influențează pacientul (purtătorul simptomului), iar pacientul influențează la rândul său familia prin simptomele pe care le manifestă. O observație făcută de Bowen a fost faptul că dacă anxietatea din sistem creștea, simptomatologia bolnavului reapărea sau se întețea.

Pentru a putea remedia anxietatea sistemică este nevoie să lucrăm cu un terapeut care are o abordare sistemică, care are o perspectivă sistemică asupra cauzelor simptomelor și ne poate ajuta să vedem lucrurile din această perspectivă și să le schimbăm.

A lucra la nivel de simptom, cum fac foarte mulți terapeuți, poate fi util, dar adesea nu și suficient. De ce să ne concentrăm energia și atenția pe ținerea sub control a simptomelor prin diverse tehnici precum meditație, yoga, exerciții de respirație, etc, când putem ajunge la cauza necazurilor noastre, la miezul problemei, și lucrând la acel nivel putem să rezolvăm cauza principală? Odată rezolvată cauza principală, simptomele vor dispărea de la sine și nu va mai fi necesar să găsim mereu strategii pentru a le ține sub control.

Dacă doriți să abordați din perspectivă sistemică situația cu care vă confruntați, vă aștept cu drag să lucrăm împreună.

Iosif Szenasi este psiholog, psihoterapeut, coach şi trainer de dezvoltare personală. Oferă şedinţe de psihoterapie, consiliere psihologică, coaching şi training online, atât în limba română cât şi în limba engleză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *