Coaching în Timișoara / online

Noţiunea de coach a apărut cu mult timp în urmă, undeva prin 1830, la Universitatea Oxford din America şi se referea la un profesor care căra studentul printr-un examen. Prin urmare, cuvântul coaching a fost folosit pentru a reprezenta procesul prin care un om este transportat din locul în care se află, în locul în care doreşte să ajungă.

Coaching-ul în prezent

De la apariţia sa şi până în prezent, coaching-ul s-a dezvoltat foarte mult şi a devenit extrem de popular. În prezent există trei mari categorii sau tipuri de coaching: life coaching (coaching centrat pe viaţă), executive coaching (coaching pentru managerii de top) şi career coaching (coaching pentru dezvoltarea în carieră), acestea, la rândul lor având şi ele subramurile lor.

Life coaching

Personal, având un background de psihoterapeut, am luat în considerare life-coaching-ul datorită faptului că adesea întâlnesc în cabinet oameni care, deşi doresc să facă o schimbare pozitivă în viaţa lor, nu doresc să abordăm trecutul. Unii oameni nu doresc să vorbească despre trecut, despre suferinţă sau despre emoţii neplăcute. Ei sunt hotărâţi să meargă doar înainte! Din postura de psihoterapeut, nu prea am cum să îi ajut pe acei oameni. Psihoterapia, prin definiţie, presupune lucrul (şi) cu trecutul, cu traumele, cu durerile şi cu emoţiile.

Un psihoterapeut ar putea încerca să forţeze puţin lucrurile şi ar putea insista pe necesitatea şi importanţa revizitării trecutului, nerespectând în acest fel dorinţa clientului/pacientului de a nu aborda aceste aspecte. Psihoterapia este un demers mai profund pe care unii nu sunt dispuşi să îl facă. Un demers care, poate, uneori, nici nu este neapărat necesar.

Psihoterapia este mai mereu legată de o oarecare tulburare (ex. anxietate, depresie, etc) sau chiar boală (ex. schizofrenie) şi, aproape fără excepţie, oamenii care solicită psihoterapie vin cu astfel de problematici. La coaching însă apelează aproape în exclusivitate oameni care nu vin pentru a se „vindeca” de ceva, ci mai degrabă pentru a îmbunătăţii un anumit aspect din viaţa lor. Coachingul este dezvoltare personală. Desigur, şi psihoterapia este, însă în alt mod.

Atunci când un client nu doreşte să rezolve o oarecare tulburare, ci doreşte mai degrabă să descopere manierele în care poate evolua pe diverse planuri, coaching-ul poate fi de mare folos.

Coaching vs. consiliere psihologică

Coaching-ul este extrem de asemănător cu consilierea psihologică. În prezent existând o nesfârşită dezbatere cu privire la similitudinea celor două ramuri. Fie că numim coaching, fie că numim consiliere psihologică, ideea este că oamenii care apelează la acest gen de servicii nu doresc să pornească pe o cale terapeutică, deoarece consideră că trecutul lor nu îi afectează negativ în prezent. Clienţii de coaching doresc să găsească resurse, pentru a obţine noi abilităţi sau pentru a face o anumită schimbare în viaţa lor.

Unii vor să ia o decizie cu privire la relaţia lor de cuplu, alţii poate vor să ia o decizie cu privire la locul de muncă, sau poate caută căi de a se înţelege mai bine cu oamenii din preajma lor (şefi, angajaţi, prieteni, familie). Motivele pentru care apelează oamenii la coaching sunt diverse.

Exemplu de rezultat obţinut prin coaching

Un client a venit la coaching pentru că se afla într-un moment în care simţea că trebuie să ia o decizie cu privire la relaţia de cuplu. Era prins între două relaţii şi voia să îşi lămurească care dintre cele două relaţii este cea mai potrivită pentru el. Cu ajutorul tehnicilor de coaching, clientul a reuşit să vadă mai clar plusurile şi minusurile din ambele relaţii şi a conştientizat faptul că decizia lui era influenţată nu doar de cele două doamne, ci şi de familie şi anturaj. Obţinând mai multă claritate şi nemaiîncercând să facă pe plac altora cu riscul uitării de sine, a reuşit să ia decizia potrivită pentru el. Rezultatul coachingului a fost o claritate atât de mare încât decizia care trebuia a fi luată era acum extrem de clară.

Din postura de coach (sau consilier) îi ajut pe oameni să depăşească aspectele punctuale din prezent, fără a ne focusa pe trecut, ci căutând resurse în aici-şi-acum.

La fel ca şi în cazul psihoterapiei, coaching-ul are şi el un set de instrumente şi tehnici care pot fi folosite pentru atingerea obiectivelor clienţilor. Unele concepte teoretice sunt utilizate atât în coaching cât şi în psihoterapie.

Instrumente de coaching: Analiza tranzacţională şi Programarea Neuro-Lingvistică

Spre exemplu, conceptele şi tehnicile din analiză tranzacţională (AT) pot fi folosite cu succes atât în psihoterapie cât şi în coaching. Acesta era unul dintre aspectele care mi-au plăcut la AT în urmă cu mai bine de 10 ani când am început să îl studiez şi utilizez în munca mea.

Prezumpţile AT de la care pornesc şi eu în munca mea sunt următoarele: toţi oamenii sunt OK (vezi poziţiile de viaţă), toată lumea are capacitatea de a gândi, oamenii îşi decid propriul destin, iar aceste decizii pot fi schimbate (vezi scenariul de viaţă).

NLP-ul (programarea neuro-lingvistică) este un alt instrument pe care îl folosesc. NLP-ul are şi el bazele în psihoterapie, iar conceptele pe care le promovează au fundament în munca terapeuţilor precum Virginia Satir (terapie sistemică de familie), Milton Erickson (hipnoterapie şi terapie de familie) şi Fritz Perls (terapie Gestalt).

Este coaching-ul o pseudo-terapie?

Putem observa cât de legat este coaching-ul de psihoterapie. Unii merg până la a afirma că coaching-ul este de fapt o terapie pe ascuns, o pseudo-terapie. Desigur, în timp ce unii coach-i este posibil să se avânte fără pregătire de specialitate pe tărâmul terapiei, marea majoritate a coach-ilor nu fac acest lucru, ci recomandă psihoterapia atunci când observă că situaţia depăşeste sfera lor de expertiză. Aşadar, răspunsul este NU, coaching-ul nu este terapie şi nici nu ar trebui să fie.

Munca cu un psihoterapeut-coach

Personal, consider că este un avantaj mare pentru clienţi să lucreze cu un psihoterapeut-coach, cineva care are dublă formare. Având experienţă în ambele „tabere„, pot vedea mai limpede situaţiile în care psihoterapia este neapărat necesară pentru depăşirea unei situaţii, dar şi situaţiile în care coaching-ul este o abordare mai potrivită pentru o anumită situaţie sau persoană. Având experienţă în ambele tabere, nu ignor nevoia de terapie atunci când aceasta este prezentă, dar nici nu caut patologia cu lupa.

Aşadar, dacă sunteţi din/în Timişoara şi aţi dori să încercaţi coaching-ul, vă aştept cu drag! Programări se pot face non stop, online, aici.

Cu bine,
Iosif Szenasi