Cum să te conectezi cu prietenii deprimați

Vizionare/Lectură plăcută!

Conversația care m-a ajutat cel mai mult în viața mea a fost cu o femeie care mi-a spus cum, cu câteva zile înainte, și-a condus jeepul Wrangler pe marginea marelui Canion și a stat acolo, accelerând motorul, gândindu-se să intre în el.

Chiar dacă aveam anxietate socială severă, în acea conversație, mă simțeam ușurat. Mi-a povestit ce se întâmpla în viața ei în zilele și lunile premergătoare, ce gânduri avea în exact acel moment, de ce voia să moară și de ce nu a făcut-o.

Am dat din cap și am zâmbit, iar apoi a fost rândul meu să vorbesc despre călătoria mea la o masă din zona comunității igienice a secției de sănătate mintală a unui spital de munte.

Luasem prea multe pastile de dormit, și după ce m-au tratat pentru asta, au spus „Hei, ne-ar plăcea să fi invitatul nostru în secția psihiatrică.”

Am glumit că sinuciderea ei ar fi fost o carte poștală mult mai bună.

Am vorbit despre chestii de birou. Mi-a permis să fiu profund depresiv și să am o conexiune umană profundă în același timp.

Pentru prima dată m-am identificat ca fiind cineva care trăiește cu depresia, și m-am simțit bine în legătură cu asta – era ca și cum nu eram un om rău pentru că aveam depresie.

Imaginați-vă că unul dintre oamenii de la masa respectivă era un membru al familiei sau un prieten apropiat. Ar fi confortabil să vorbiți cu el? Dar dacă în locul spitalului s-ar afla la masa din bucătăria ta și ți-ar spune că este cu adevărat deprimat?

Organizația Mondială a Sănătății spune că depresia este cauza principală de boală și dizabilitate la nivel mondial, afectând 350 de milioane de oameni. Institutul Național de Sănătate Mintală afirmă că 7% dintre americani suferă de depresie într-un an. Deci depresia este super comună, totuși, din experiența mea, majoritatea oamenilor nu vor să vorbească cu persoanele deprimate, decât dacă ne prefacem că suntem fericiți.

O față veselă este potrivită pentru interacțiuni ocazionale. O persoană deprimată poate cere extra zahăr în cafeaua cu lapte, fără să spună că are nevoie de asta pentru că este blocată în întunericul infinit din suflet și că a pierdut orice speranță că va ieși vreodată la lumină.. din nou.

Depresia nu diminuează dorința omului de a se conecta cu alte persoane, ci doar abilitatea de a face asta. Deci, în ciuda a ceea ce ați putea crede, să vorbești cu prieteni sau rude care trăiesc cu depresie poate fi ușor și chiar distractiv. Nu vorbesc aici de distracție de genul selfie-Facebok-cu-Lady-Gaga-la-un-party-underground, vorbesc despre genul de distracție în care oamenii se bucură de compania celuilalt fără efort.

Nimeni nu se simte ciudat și nimeni nu acuză pe cel trist că le-a stricat sărbătorile.

De ce există această prăpastie? Pe de o parte, sunt persoanele care trăiesc cu depresia și se pot comporta în moduri neplăcute sau confuzante, pentru că în capul lor se dă o luptă pe care nimeni altcineva nu o poate vedea.

Pe de altă parte, marea majoritate a oamenilor se uită la prăpastie și dau din cap, întrebându-se „De ce trebuie să fii atât de deprimat?”

S-ar putea să recunoști o dividere ca asta în viața ta. Vrei să construiești un pod peste asta? Este posibil să nu dorești să construiești un pod – și asta este o alegere total în regulă.

Sau poate dorești să construiești o conexiune mai puternică, dar ai multe întrebări și îngrijorări. Ești ceea ce aș putea numi „la marginea curiozității”.

Iată câteva motive posibile pentru care unii dintre voi pot evita persoanele deprimate.

S-ar putea să îți fie frică că dacă vorbești cu cineva deprimat, ești dintr-odată responsabil de bunăstarea lui. Nimeni nu se așteaptă să fii Dr. Phil. Fii prietenos – mai degrabă ca Ellen.

Este posibil să îți faci griji că nu vei ști ce să spui, și fiecare încercare de conversație va fi penibilă, și singura dată când te vei simți confortabil va fi când amândoi veți renunța la discuție și veți începe să butonați telefonul.

Cuvintele nu sunt cel mai important lucru pe care să te concentrezi.

S-ar putea să te temi să-ți vezi umbra. Hei, dacă ți-ai depășit cu succes demonii emoționali personali, asta este minunat. Fie ca vântul să îți sufle de la spate.

Poți fi cea mai puțin interesantă persoană din lume și totuși să te poți conecta cu persoane deprimate.

Poate că ai auzit că depresia este contagioasă și ți-e teamă să nu o iei. Adu cu tine un produs de igienizare a mâinilor. E mult mai probabil să iei bucuria legăturii umane.

Poate vezi oamenii depresivi diferit. Te gândești la ei ca fiind defecți sau stricați.

Mai multe studii universitare au arătat că un student cu note mari e mai probabil să aibă tulburare bipolară.

Creierul nostru nu este stricat sau deteriorat, pur și simplu funcționează diferit.

Am petrecut mulți ani gândindu-mă că cei fericiți pur și simplu nu înțeleg. În cele din urmă am încetat să fac discriminări contra oamenilor fericiți.

Am început să mă lupt cu depresia când aveam opt ani, și decenii mai târziu, spre surprinderea mea, am început să câștig. Am trecut de la a fi mizerabil o mare parte a timpului la a mă bucura de viață.

Trăiesc destul de bine cu starea mea bipolară, și am depășit câteva alte condiții de sănătate mintală cum ar fi supraalimentarea, dependența și anxietatea socială.

Așa că trăiesc de ambele părți ale acestei prăpastii.  Și ofer câteva îndrumări pe baza experienței mele pentru a vă ajuta să construiți un pod, dacă doriți acest lucru.

Nu este știință exactă, dar am lucrat cu o mulțime de oameni pe care îi cunosc și au trăit cu depresia și am putut rafina aceste sugestii.

Mai întâi, unele lucruri pe care poate doriți să le evitați – unele „nu”-uri.

Unul dintre cele mai deranjante lucruri pe care le poți spune este: „Treci peste.”

Bună idee – îmi place, doar că deja ne-am gândit la asta.

Absența capacității de a trece peste este depresia.

O simțim în corpurile noastre – este un lucru fizic pentru noi.

Și din punct de vedere medical nu este diferit de la a spune cuiva cu un picior rupt sau cancer, „treci peste”.

Nu te încăpățâna să ne repari. Îți mulțumesc, dar.. presiunea ne poate face să simțim că te dezamăgim. De asemenea, aspecte care îi fac pe alții să se simtă mai bine s-ar putea să nu funcționeze  pentru noi.

Nu puteți vindeca depresia clinică cu… înghețată, ceea ce este păcat, pentru că ar fi de vis.

Nu luați un răspuns negativ personal. Am un prieten care, acum aproximativ un an, mi-a trimis mesaj că este izolat și deprimat. I-am sugerat să facă câteva lucruri, și el a răspuns ceva de genul: „Nu, nu și nu”.

Și m-am supărat, cum îndrăznește să nu îmbrățișeze înțelepciunea mea strălucitoare?

Atunci mi-am amintit de vremurile în care eu am fost deprimat, și cum am crezut că sunt condamnat pe vecie, sau că brusc toată lumea mă urăște și alte asemenea lucruri.

Nu conta câți oameni îmi spuneau că nu este așa – nu i-am crezut.

Așa că i-am arătat prietenului meu că îmi pasă și nu am luat-o personal. Nu permite ca un moment de acest gen să te tulbure. Nu este un atac de rechini.

„Sună paza de coastă, prietenul meu este trist!”

Putem fi triști și OK în același timp. Voi spune asta din nou, pentru că în societatea noastră, suntem învățați opusul, și asta este contra-intuitiv. Oamenii pot fi triști și OK în același timp.

Unele dintre aceste lucruri le poți aplica personal, altele nu. Ia ce este util. Și nu uita, nu trebuie să te conectezi. Dacă dorești, iată câteva sugestii care te pot ajuta – câteva „așa da”-uri.

Vorbește-ne cu vocea ta firească, bine? Nu trebuie să ai o voce tristă pentru că noi suntem cei deprimați, nu strănuți când vorbești cu cineva care are o răceală.

Nu este nepoliticos să fii optimist. Tu poți fi tu, OK?

Dacă faci o ofertă de a fi acolo pentru noi, precizează clar ce poți și ce nu poți face.

Am spus oamenilor: „Sună sau trimite un mesaj oricând, dar s-ar putea să nu pot răspunde în aceeași zi.”

Este perfect în regulă să nu faci o ofertă sau să oferi ceva mic, cu granițe clare.

Dă-ne o senzație de control. Cere acordul nostru.

Am un prieten care, cu ceva timp în urmă, când aveam un episod depresiv, m-a contactat spunând: „Hei, vreau să văd zilnic ce faci. Pot să te sun zilnic? Sau poate să trimit SMS zilnic și să sun pe la sfârșitul săptămânii? Cum ar fi bine pentru tine?”

Primind permisiunea mea, mi-a câștigat încrederea completă și rămâne unul dintre cei mai buni prieteni ai mei și astăzi.

Iar ultima mea sugestie este: interacționează și despre altceva decât depresia, adică, despre lucruri normale.

Am un prieten care, atunci când oamenii erau îngrijorați pentru el, aveau să sune și să întrebe dacă vrea să meargă la cumpărături sau să-i ajute să-și curețe garajul.

Prietenii tăi depresivi ar putea fi o sursă bună de muncă gratuită.

La ce vreau să ajung este, invită-i să contribuie într-un fel la viața ta, chiar dacă este ceva mic precum să îi rogi să mergeți să vedeți un film pe care voiai să îl vezi la cinema.

Așadar, sunt câteva sfaturi și în niciun caz nu este o listă finită. Aspectul de reținut este că toate sunt întemeiate pe un singur principiu de bază. Este ceea ce a permis ca femeia din jeep să mă pună pe calea recuperării, fără ca măcar să încerce. A vorbit cu mine firesc și m-a luat așa cum eram în acel moment.

Dacă vorbești cu o persoană deprimată ca și cum viața lui este valoroasă, intensă și frumoasă, la fel ca a ta, atunci nu este nevoie să construiți o punte între voi, pentru că ai închis prăpastia.

Concentrează-te pe asta mai degrabă decât pe cuvintele tale. Poate fi cea mai înălțătoare conversație din viața lor. Ce ar putea face asta pentru cineva de care îți pasă? Ce ar putea face pentru tine?

Mulțumesc.

Sursă video și text: TED