Cum știi cine ești tu?

Poate ai citit articolul meu despre cele 3 mituri legate de cine ești tu. Acolo am vorbit mai degrabă despre cine NU ești tu, despre miturile care ajung uneori să influențeze imaginea noastră de sine.

Dar, cine ești tu, în realitate? Sau.. cine sunt eu, cu adevărat?

Îți propun astăzi o abordare filosofică a acestui subiect. Această abordare a fost postată pe TED, iar mai jos ai transcrierea materialului video. Am făcut mici corecturi și optimizări în text, dar în mare este același text pe care îl spune naratorul din materialul video. Lectură plăcută!

De-a lungul istoriei omenirii, trei cuvinte i-au făcut pe poeți să se-aplece asupra paginii goale, pe filosofi i-au trimis în Agora, iar pe căutători la oracol: „Cine sunt eu?” 

De la vechiul aforism grecesc gravat pe Templul lui Apollo, „Cunoaște-te pe tine însuți”, până la piesa rock al celor de la The Who, „Cine ești tu?”, filosofi, psihologi, academicieni, oameni de știință, artiști, teologi și politicieni au tratat cu toții tema identității. 

Ipotezele lor sunt foarte variate, fără însă să se fi ajuns la un consens. 

Sunt inteligenți și creativi.. De ce este atât de greu să găsească răspunsul corect? 

O provocare e dată de conceptul complex al persistenței identității. La care „tu” se referă „cine”? 

Persoana care ești astăzi? Cea de acum cinci ani? Cine vei fi peste 50 de ani? 

Și când e „sunt”? Săptămâna asta? Astăzi? Ora aceasta? Secunda aceasta? 

Care parte a ta este „eu”? Ești corpul tău fizic? Gândurile și sentimentele tale? Acțiunile tale? 

E dificil să navighezi în aceste apele tulburi ale logicii abstracte și e probabil potrivit că, pentru a-i demonstra complexitatea, istoricul grec Plutarh a folosit povestea unei corăbii. 

Ce mai faci „eu”? 

Povestea spune că Tezeu, miticul rege fondator al Atenei, a ucis de unul singur Minotaurul din Creta, apoi s-a întors acasă pe o corabie. 

Pentru a cinsti această faptă eroică, atenienii i-au ținut corabia în port timp de 1000 de ani, și i-au reconstituit călătoria în fiecare an. Ori de câte ori o parte a corabiei era uzată sau stricată, aceasta era înlocuită cu o piesă identică din același material până ce, la un moment dat, nu au mai rămas părți originale. 

Plutarh a scris că Corabia a lui Tezeu era un exemplu al paradoxului filosofic ce trata persistența identității. 

Cum se poate ca fiecare parte din ceva să fie înlocuită și totuși acel ceva să rămână același? 

Să ne imaginăm că avem două corăbii: corabia pe care Tezeu a andocat-o în Atena, corabia A, și cea pe care au navigat atenienii 1000 de ani mai târziu, corabia B. 

Foarte simplu, întrebarea noastră e asta: este A egal cu B? 

Unii ar spune că timp de 1000 de ani a existat o singură corabie a lui Tezeu, și pentru că schimbările au fost făcute treptat, nu a încetat nicio clipă să fie legendara corabie. Deși nu au nici o parte în comun, cele două corăbii sunt identice numeric, însemnând unul și același lucru, așadar A egal B. 

Totuși, alții ar susține că Tezeu nu a pus niciodată piciorul pe corabia B, iar prezența sa pe corabie este o proprietate calitativă esențială a Corabiei lui Tezeu. Nu poate supraviețui fără el. Așadar, deși cele două corăbii sunt numeric identice, ele nu sunt identice calitativ. Prin urmare, A nu este egal cu B. 

Dar ce se întâmplă în cazul acestei întorsături? Ce ar fi dacă fiecare bucată din corabia originală ar fi scoasă, iar cineva le-ar strânge și ar reconstrui corabia originală în întregime? Când ar fi gata, ar exista două corăbii fizice: cea care a fost andocată în Atena, și cea din curtea din spate a cuiva. 

Fiecare ar putea pretinde că are Corabia lui Tezeu, dar doar una ar fi acea corabie în sine. Care ar fi asta, și, mai important, ce legătură are asta cu voi? 

Precum Corabia lui Tezeu, sunteți o colecție de părți care se schimbă mereu: corpul fizic, mintea, emoțiile, circumstanțele, chiar și bizareriile. Suntem mereu în schimbare și totuși, într-un fel uimitor și uneori ilogic, rămâneți aceiași. 

Asta este una dintre cauzele complexității întrebării „Cine sunt eu?”. 

Pentru a răspunde la ea, la fel ca multe minți strălucite înaintea ta, trebuie să vrei să te scufunzi în oceanul fără fund al paradoxului filosofic. 

Sau.. ai putea doar să răspunzi: „Sunt un erou legendar ce duce o corabie puternică într-o călătorie epică.” Și asta ar putea să meargă.