De ce mi se întâmplă numai rele? De ce?! Dacă voi afla, mă voi face bine! Sau nu?

Se întâmplă în viața omului să vină un timp în care se adună „De ce?”-urile.

„De ce mi se întâmplă așa ceva?”, „De ce tocmai acum?”, „De ce tocmai mie?” și așa mai departe. Probabil că fiecare dintre nou am trecut prin asemenea momente.

Atunci când se adună prea multe și nu mai suportăm, apelăm la exterior pentru a găsi un răspuns la „De ce?”-urile noastre.

Nici o problemă nu poate fi rezolvată la același nivel de cunoștințe la care a fost creată. 

Albert Einstein

Ne apucăm să cumpărăm cărți de autocunoaștere și dezvoltare personală, participăm la cursuri și seminarii, facem chiar și psihoterapie dacă este nevoie! Orice! Poate-poate, cineva ne va spune „de ce?”!

Dacă aflu „de ce?” atunci mă voi face bine!

„De ce sufăr așa?”, „De ce nu pot fi fericit?”, „De ce nu găsesc partenerul potrivit?”, „De ce nu primesc un salariu decent?”, de ce?, de ce?..

Impresia pe care o avem este că dacă vom găsi răspuns la întrebările noastre, atunci vom fi bine. Și cine să ne dea un răspuns dacă nu Iosif, psihoterapeutul. Sau oricare alt psihoterapeut! Sau vreun autor de carte! Cineva trebuie să știe „de ce?”! Doar ei sunt experții!

Adevărul este că.. aceste întrebări nu au un răspuns.. Nu găsim niciun răspuns pentru că ceea ce noi căutăm de fapt este ca noi să rămânem la fel. Vrem ca noi să nu ne schimbăm deloc, iar cineva din exterior să ne spună „de ce?”. Apoi să fim instant bine! Ceea ce nu este realist.

Nu suntem bine de mai multă vreme și s-au înmulțit „de ce?”-urile atât de mult pentru că ne-am închis în noi înșine. Ne-am închis și ne-am blocat din cauza unei răni, unei suferințe. Din acest motiv nu are cum să ne fie bine cu sfaturi din exterior.

Sunt atât de multe lucruri faine în cărți. Dar.. ele nu par a avea puterea să ne îmbunătățească viața de la un punct încolo.

Nimic din exterior nu are această putere pentru că ceea ce căutăm noi este ca să păcălim situația, astfel încât să nu fie nevoie ca noi să schimbăm ceva.

Nu vrem ca să ne schimbăm deloc, dar vrem ca totul să fie bine!

Nu avem cu adevărat nevoie de cineva care să ne dicteze răspunsurile la „de ce”-urile noastre ca să ne fie bine!

Poate nu degeaba este vorba românească care spune că „teoria ca teoria, dar practica ne omoară”!

La întrebările mari din viața noastră uneori nu este răspuns pe care să îl putem primi din exterior.

Răspunsul stă în fapte și în relații.

De la un punct încolo, nu trebuie ca să căutăm răspunsuri, ci trebuie ca să ne schimbăm. Până când căutăm răspunsuri inteligente în exterior, ceea ce facem de fapt este că ne opunem schimbării interne de care este nevoie ca să ne fie bine. Și de asta nu ne este bine! Nu vom fi bine de la vreun răspuns din exterior, ci datorită faptului că ne schimbăm noi înșine.

De la un punct încolo nu mai avem nevoie de niciun răspuns. De fapt, nici nu există vreun răspuns la unele întrebări care ne macină. Răspunsul ne-ar ține în același sistem în care suntem blocați. Din acest motiv nu este niciun răspuns.

Ceea ce trebuie să facem este să depășim sistemul în care suntem prinși. Sistemul care presupune a da vina pe alții pentru necazurile noastre, sistemul care presupune a ne plânge de milă, sistemul egoist al cărui centru suntem noi înșine ș.a.m.d.

Cum am putea fi bine? Doar schimbându-ne! Este nevoie ca să schimbăm perspectiva despre sine, despre viață și despre oameni!

O parte destul de importantă din psihoterapia pe care o fac este psihoeducație. Până într-un punct ajută. Dar nimic nu se va schimba dacă omul nu se schimbă! Iar acest lucru este valabil atât pentru problemele noastre individuale, cât și pentru cele relaționale! Noi vom fi bine și relațiile noastre vor fi bine atunci când noi ne vom schimba. Rolul psihoterapiei (consilierii psihologice) este să faciliteze acest proces.

În încheiere, aș reformula citatul de la Einstein de mai sus sub felul următor: Nici o problemă nu poate fi rezolvată la același nivel de cunoștințe asumare la care a fost creată.