De la problema la solutie

H. L. Mencken a spus candva: „Pentru orice problema complexa exista un raspuns care este clar, simplu si.. gresit!”

Se intampla destul de des sa vina cate un client la cabinet si sa ceara o solutie „magica” pentru problema sa. Eu, ca terapeut, se presupune (considera unii) ca ar trebui sa am o tolba magica din care sa scot cate o solutie potrivita pentru orice problema. Din pacate insa, realitatea este ca adesea nu am vreo solutie magica nici macar pentru problemele mele personale, darmite pentru ale altora!

Sunt de parere ca problemele apar in viata noastra pentru a ne invata ceva. Destinul, viata, Dumnezeu, spuneti-i cum preferati, incearca sa ne predea o lectie. Asa ca, chiar daca as avea o solutie pentru problema altcuiva, i-as face mai degraba un rau decat bine, oferindu-i-o. I-as rapi oportunitatea de a invata ceva din ceea ce i se intampla. Motiv pentru care, noi, psihoterapeutii, cautam sa nu oferim solutii, ci mai degraba cautam sa ajutam omul sa isi gaseasca propriile sale solutii. Departe de a fi vreun Einstein, cred in ceea ce el a spus..

„Nu-i învăţ pe elevii mei; Doar încerc să le ofer condiţiile necesare pentru a învăţa.”
– Albert Einstein

Cum ajungem de la problema la solutie?

Adesea, atunci cand avem o problema, tot ceea ce vedem este problema. O cale pentru a gasi o solutie este sa ne dam un pas mai in spate si sa incercam sa vedem ceea ce este acolo cu adevarat, cat se poate de obiectiv. Se spune ca in fiecare problema zace samburele solutionarii sale. Asa ca, cu curaj inainte!

Pix, hartie si notam!

1. Ce s-a intamplat?

Cum sa rezolvam o problema daca nu stim cu adevarat ce s-a intamplat? Un  prim pas este sa notam cat mai clar ceea ce s-a intamplat. E important sa cautam sa fim cat putem noi de obiectivi si sa notam doar faptele.

2. Care sunt emotiile tale cu privire la ce s-a intamplat?

Este important sa stim ce simtim cu privire la ce s-a intamplat. Suntem furiosi, tristi, nelinistiti? Este util sa notam toate trairile interne pe care le avem.

3. Ce am invatat?

Dupa ce am pus pe hartie faptele si ne-am mai detasat putin de emotii, sa vedem ce am invatat din cele intamplate.

4. Ce ai invatat despre tine?

Si, sa mergem putin mai in profunzime: ce am invatat despre noi insine dupa cele intamplate?

5. Cum te va ajuta asta pe viitor?

Daca ceea ce am invatat nu ne ajuta in vreun fel pe viitor, inseamna ca ne scapa ceva. 🙂

Dupa parcurgerea acestor pasi, parca-parca se intrezareste si o solutie pentru rezolvarea problemei curente. Rezolvarea nu inseamna neaparat ca problema a disparut, ci mai degraba gasirea unei variante cat mai satisfacatoare de a merge mai departe. Dupa ce ne-am invatat lectia, putem lasa emotia in urma si merge mai departe.

Studiu de caz

Bun! Acum, sa vedem un caz concret, pentru a intelege mai bine procedeul si utilitatea sa. Am sa iau ca exemplu o situatie din viata mea personala.

Ce s-a intamplat? S-a intamplat ca am scris unui grup de oameni un e-mail despre care aveam o parere extrem de pozitiva, insa am primit feedback mai degraba negativ de la cativa dintre destinatari.

Care sunt emotiile mele cu privire la ce s-a intamplat? Furie mare si tristete. Dezamagire fata de mine insumi. (Ma intreb cum am putut sa fac o asemenea gafa! Eram convins ca am scris un e-mail foarte bun! Cand ‘colo, ce sa vezi? Acum pare ca este exact pe dos!)

Ce am invatat: Am invatat ca nu sunt perfect. Ca poate e mai bine ca atunci cand am de trimis un mesaj sa il scriu si sa il mai las putin la dospit, inainte de a-l trimite. La cateva ore dupa ce l-am scris, il recitesc, si, daca consider ca e bun, il trimit atunci. „Graba strica treaba” este un proverb de care merita sa tinem cont.

O alta posibilitate ar fi sa cer feedback-ul unei persoane de incredere inainte de a trimite mesajul.

Am mai invatat si ca dintr-un grup de oameni mereu se vor gasi unii nemultumiti de ceva. Nu trebuie sa ii desconsider, dar nici sa imi definesc realitatea doar pe baza a ce spune un mic procent dintr-un grup.

Am mai invatat despre mine si faptul ca uneori am tendinta de a generaliza si a ma desconsidera pe baza unei singure greseli. Prost nu e cel care greseste, ci cel care nu isi da seama (nu admite) ca a gresit si nu se corecteaza. Pentru acest om, viata va arata multa iubire si ii va mai oferi oportunitati pentru a-si invata lectia. Cu alte cuvinte, problemele vor tinde sa revina pana isi va invata lectia.

Cum ma va ajuta asta pe viitor? Pe viitor am sa fiu mai atent la felul in care ma exprim si imi voi lua mai mult timp inainte de a trimite un mesaj. Este o idee buna sa recitesc de cateva ori un mesaj, inainte de a-l trimite. Daca se poate sa las o zi sau chiar doua intre lecturari, cu atat mai bine! Mai ales daca ma adresez unui grup mai mare de oameni. Aceasta intamplare ma va ajuta ca pe viitor sa fiu un mai bun comunicator.

Si, solutia la problema curenta este.. Am ales sa scriu un nou mesaj in care mi-am asumat greseala de comunicare, mi-am cerut scuze pentru faptul ca prin mesajul meu am transmis (si) altceva decat doream, si am oferit chiar si o compensatie pentru modul nepotrivit in care am comunicat. Rezultatul a fost ca dupa acel incident am reusit sa ma apropii si mai mult de acei oameni. Uneori, tot raul e inspre bine!

„Cel care îşi asumă greşelile, îşi găseşte echilibrul.” – George Lucas

Sper ca acest exercitiu sa va fie de folos! Incercati-l!