Autocunoaştere,  Psihologie generală,  Psihoterapii

Domnu’ psiholog, spuneti-mi ce sa fac!

– Spune-mi ce sa fac! Imi zice..
– Habar n-am! Ii raspund..

– Ne certam mereu. Spune-ne ce sa facem. Sa ramanem impreuna, sau sa ne despartim?
– Habar n’am! Daca voi care stati impreuna zi de zi nu stiti, de unde sa stiu eu care va vad pentru prima data?…

Si omu’ pleaca nemultumit, deoarece il dezamagesc refuzand sa ii spun ce sa faca.

Dau, sau nu dau psihoterapeutii sfaturi?

Ar fi multe de spus aici in functie de cum definim datul de sfaturi. Pe scurt insa, raspunsul meu este NU, psihoterapeutii nu ar trebui sa dea sfaturi. Iata de ce!

Rolul psihoterapiei este sa il ajute pe om sa isi creasca autonomia. Eu am incredere in capacitatea omului din fata mea de a lua decizia potrivita pentru sine si nu cred ca este cazul sa ii spun eu ce sa faca cu privire la o anumita situatie de viata. A-i spune omului ce sa faca inseamna a-i fura autonomia.

Sa ne amintim de proverbul chinezesc.

Da-i omului un peste si va avea de mancare o zi. Invata-l cum sa pescuiasca si va avea de mancare toata viata.

Atingerea autonomiei este scopul suprem in Analiza Tranzactionala. Daca clientul isi dezvolta autonomia, nu va mai avea nevoie de mine. Daca insa ii dau sfaturi, pe langa raul pe care i-l pot pricinui, exista si riscul ca el sa inceapa sa gandeasca cu capul meu, iar astfel psihoterapia poate dura toata viata. Acest lucru poate fi de folos pentru situatia financiara a terapeutului, insa procesul care se desfasoara nu se mai numeste psihoterapie..

Asa ca, nu, imi pare rau, dar nu dau sfaturi.

Cand imi vine sa dau un sfat imi spun: Fii atent la contratransfer! Contratransferul, desconsiderat sau gestionat eronat poate afecta in mod negativ, atat relatia terapeutica, cat si finalitatea curei terapeutice.

Ce ne face sa dam sfaturi?

Fie ca suntem terapeuti sau nu, este bine sa ne intrebam ce anume din noi insine ne face sa dam sfaturi, mai ales atunci cand nu ni se cer in mod explicit.

Iata cateva intrebari pe care eu mi le pun cand ma prind pe picior de a da vreun sfat.

  • Pot sa imi asum cu adevarat sfatul pe care simt nevoia sa il dau?
  • Ce anume din mine ma face sa doresc sa dau acel sfat?
  • Cum ma simt atunci cand mi se cere un sfat? (ex. important, inteligent, etc.)
  • Omul din fata mea chiar are nevoie de sfatul meu?
  • Sfatul pe care doresc sa il dau este perspectiva mea, sau este o perspectiva stiintifica, bazata pe cercetari riguroase?
  • Dand acel sfat, ii respect autonomia?

Desi nu rezolvam probleme, uneori dam sfaturi..

In cartea Ethics for psychotherapists and counselors: A proactive approach, autorii fac diferenta dintre doua tipuri de sfaturi:

  1. sfaturi de proces si
  2. sfaturi de fond.

Sfaturile de fond sunt cele prin care terapeutul impune o anumita perspectiva sau ofera o anumita sugestie cu privire la o anumita problema. Cu alte cuvinte, terapeutul ii spune clientului solutia la o anumita problema. Acest lucru este cel putin contraproductiv.

Sfaturile de proces sunt metode prin care terapeutul invata clientul strategii de a rezolva o anumita problema.

Spre exemplu, daca vine o doamna la terapeut si il intreaba daca sa se desparta sau nu de partenerul abuzator, am putea oferi doua tipuri de sfaturi:

  1. Da-l incolo de nemernic! Despartiti-va de el!
  2. Ati putea vedea in ce masura aceasta relatie raspunde nevoilor dvs. (Partenerul dvs. respecta valorile dvs. si va ofera bunastarea pe care o cautati?)

Primul sfat este un sfat de fond, putintel cam extrem ce e drept. Al doilea este un sfat de proces, prin care nu ii spunem doamnei ce sa faca (sa se desparta sau nu), insa o ajutam sa decida pentru sine, tinand cont de propriile valori si nevoi.

Imi pot eu asuma despartirea cuplului spunandu-i doamnei sa il lase pe „nemernic”? Stiu eu ca doamnei ii va fi mai bine fara „nemernic”? Sigur ca nu!

Motiv pentru care nu dau sfaturi. Nu sfatuim, ci exploram.

P.S. Vezi si aceasta postare de pe Facebook.

Iosif Szenasi este psiholog, psihoterapeut, coach şi trainer de dezvoltare personală.

Activitatea sa principală se desfăşoară la cabinetul din Timişoara, dar oferă de asemenea şi şedinţe de psihoterapie, consiliere psihologică, coaching şi training online, atât în limba română cât şi în limba engleză.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Psihoterapie Timişoara