Faci tu oare bine că ți-ai aprins mânia?

În mod cert, mânia are rolul ei, are sensul ei. Mânia este o emoție pe care fiecare dintre noi o experimentăm uneori. Este important însă să învățăm cum să o stăpânim.

Este firesc să ne mâniem în anumite condiții. De exemplu, atunci când ne sunt încălcate anumite limite. Este necesar însă să învățăm ca să nu ne aprindem prea ușor, iar atunci când ne aprindem, să nu ne aprindem prea tare, să nu se stârnească un foc de nestăpânit.

„Oricine se poate mânia, e simplu. Dar să te mânii pe persoana potrivită, în măsură potrivită și în modul potrivit, asta nu e simplu!”

Aristotel

Unul dintre lucrurile care ne pot ajuta ca să ne stăpânim mânia este conștientizarea faptului că oamenii și situațiile sunt așa cum sunt și nu ni se cuvine nimic cu adevărat.

Cu acest adevăr în gând, este suficient ca să simțim o mânie de joasă intensitate pentru a face ce ține de noi ca să rezolvăm problema.

Atunci când cineva ne încalcă limitele, ne mâniem. Mânia ne face ca să luăm atitudine. Scopul ei este să ne determine ca să ne ridicăm pentru a ne apăra.

Omul care simte mânie are trei căi de a răspunde la ea:

1. Încearcă să îngroape ceea ce simte
2. Se apără într-un mod agresiv, atacând
3. Se apără într-un mod asertiv.

Desigur, ultima variantă, apărarea asertivă este cea sănătoasă. Apărarea asertivă presupune ca eu să îl abordez pe cel care mi-a „stârnit” mânia din perspectiva Eu sunt OK, tu ești OK. Nu vorbesc despre om, nu generalizez, nu îl atac și nu îl denigrez pentru ceea ce a făcut, ci îi spun că atunci când el a făcut cutare lucru, eu m-am simțit într-un anumit mod (furios, trist, etc), iar mai apoi îi spun ce aștept de la el. Așteptarea și rugămintea mea este ca lucrul pe care l-a făcut să nu se repete.

De multe ori oamenii nu greșesc față de noi din răutate, ci poate din neștiință. Și atunci, dacă eu le atrag atenția într-un mod blând dar ferm, sunt șanse mult mai mari ca relația noastră să fie mai bună după incidentul neplăcut. Dacă însă îi răspund cu aceeași monedă, sunt șanse ca relația să se strice.

Nu ni se cuvine ca celălalt să fie cum vrem noi sau să facă ce vrem noi, dar putem totuși cere acest lucru într-un mod asertiv.

Așadar, întrebarea „Faci tu oare bine că ți-ai aprins mânia?” este una cât se poate de serioasă. Dacă gestionez corect reacțiile mele, atunci pot face bine, aprinzându-mi mânia. Dacă însă nu îmi gestionez corect reacțiile, atunci mânia mea mă domină și mă duce de nas în direcția în care vrea ea. Ceea ce, desigur, nu este de dorit!

Așadar, mâniați-vă, dar nu greșiți!