Psihoterapia ortodoxă
Dragi prieteni, astăzi am ales să scriu despre un subiect destul de complex și controversat: psihoterapia ortodoxă. Trăim într-o lume profund laicizată, așa că subiectul probabil că va fi nou pentru mulți psihoterapeuți, mai ales că mare parte dintre psihologii pe care i-am cunoscut eu nu cred în Dumnezeu, sau cred într-un dumnezeu așa cum îl înțeleg ei, nu neapărat cel prezentat în Sfintele Scripturi.
Voi aborda subiectul din postura psihoterapeutului de confesiune ortodoxă. În speranța că acest articol vă va fi de folos tuturor, chiar dacă cu anumite aspecte poate nu veți fi de acord, vă doresc lectură plăcută!
Pentru început, haideți să definim termenii pe care îi utilizăm..
Psihoterapia este o metodă de tratare a tulburărilor psihice sau organice prin metode psihologice.
Ortodoxia este o confesiune creștină care a păstrat neschimbate dogmele, tradiția, cultul și organizarea bisericească fixate prin cele șapte sinoade ecumenice.
Duhovnicia este activitatea desfășurată de un duhovnic pentru zidirea sufletească a credincioșilor.
Duhovnicul este un preot care spovedește pe credincioși, un confesor. Este preotul căruia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.
Acum că am lămurit aceste noțiuni separat, haideți să vedem la ce ne referim atunci când le folosim împreună.
Ce este psihoterapia ortodoxă?
Pe scurt, psihoterapia ortodoxă este un concept despre care cel mai mult a vorbit și scris ÎPS Ierótheos Vlachos și se referă la calea tămăduirii ortodoxe. Abordarea se bazează pe învățătura Sfinților Părinți despre tămăduirea sufletului († Ierotheos, Mitropolit de Nafpaktos și Aghios Vlasios).
Ziarul Lumina scrie că..
„Principiile fundamentale ale psihoterapiei ortodoxe sunt trei. În primul rând, mărturisirea credinţei creştine din partea psihoterapeutului însuşi, pe care trebuie să o aducă în demersul terapeutic pentru a se raporta la sufletul pacientului ca la chipul lui Dumnezeu. Mai apoi, bazarea activităţii sale pe temeiuri patristice, însoţită de instruirea pacienţilor în vederea obţinerii deprinderilor duhovniceşti şi a educaţiei morale. Şi în sfârşit, să elimine din activitatea sa acele metode care coboară omul, fiinţă complexă, la nivelul unui organism văzut eminamente biologic, asemănător maşinii, să se renunţe la metodele legate de constrângerea persoanei, la psihotehnicile mistico-oculte de tip mecanic, precum programarea sau codarea, de exemplu.”
Ziarul Lumina, (vezi articolul complet aici)
În acest context, am putea spune că termenul psihoterapie este utilizat corect dar și incorect, în același timp.
Din perspectivă laică, numim psihoterapie abordările a căror eficiență a fost dovedită științific și sunt recunoscute și acreditate de Colegiul Psihologilor din România sau măcar de prin vreo altă țară. Psihoterapia ortodoxă momentan nu se încadrează în abordările recunoscute oficial ca fiind psihoterapie. DAR, asta nu înseamnă că această abordare nu are un efect terapeutic asupra psihicului omului, din contră!
Așadar, eu, ca psihoterapeut, nu pot practica „psihoterapia ortodoxă” în cabinet pentru că această abordare nu are o metodologie acceptată oficial, prin urmare, nu am formare în această abordare nici eu, dar nici altcineva. Din punctul meu de vedere, psihoterapia ortodoxă este totuși practicată deja de foarte mulți ani de duhovnici, chiar de dinainte de introducerea oficială a termenului psihoterapie. De fapt, primii psihoterapeuți au fost preoții! Apoi, oamenii îndepărtându-se de Dumnezeu, a fost nevoie de crearea psihoterapiei și psihiatriei laice. Vă invit să ascultați acest interviu cu părintele Rafail Noica pentru mai multe informații despre acest context.
Există și o aşa-numită „psihiatrie ortodoxă“, concept introdus de psihiatrul rus Dmitri Avdeev, care se bazează în practica sa medicală pe credinţa în Hristos, însă despre acest subiect poate vom vorbi altă dată.
Câteva concluzii..
Din perspectiva Colegiului Psihologilor, abordarea terapeutică denumită psihoterapie ortodoxă nu există, prin urmare, nu o practică niciun psihoterapeut în mod oficial, legal. Însă, o practică duhovnicii!
Dacă doriți să faceți psihoterapie ortodoxă, deocamdată vă invit să vă îndreptați către un duhovnic bun cu care să discutați despre acest lucru. Spun deocamdată pentru că psihoterapia ortodoxă este în dezvoltare, în lucru, ca să zic așa. Psihologia și credința se împrietenesc tot mai mult.
La capitolul studii oficiale în acest sens, momentan se poate parcurge oficial un masterat inițiat de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, cu titlul „Consiliere pastorală şi asistenţă psiho-socială.” Vezi aici site-ul oficial al instituției, și aici o prezentare video realizată de părintele decan Teofil Tia. Părintele Teofil Tia a scris împreună cu doamna psiholog dr. Maria Paşca două volume care merită citite, intitulate „Psihologie pastorală. Reperele psihologice ale consilierii pastorale.”
Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București are de asemenea un masterat nou, intitulat „Spiritualitate creștină și viață sănătoasă.” O prezentare a acestui masterat a făcut părintele arhidiacon Sorin Adrian Mihalache, unul dintre profesorii masterului, aici.
Viața spirituală are un impact benefic asupra sănătății mintale, fapt surprins de numeroase studii științifice publicate în jurnale de specialitate în ultimii 30 de ani.
Părintele Arhidiacon Sorin Adrian Mihalache
Psihoterapiile oficiale și psihoterapia ortodoxă (legătura apropiată cu un duhovnic) pot merge foarte bine mână în mână, dar eu unul nu le-aș amesteca. Adică, nu m-as hazarda să le fac pe ambele eu însumi. Una este să alegeți să lucrați cu un psihoterapeut de confesiune creștin-ortodoxă care folosește o abordare psihoterapeutică oficială, acreditată, și alta este ca un terapeut, fie el ortodox sau nu, să se erijeze în postura de ghid spiritual și să se apuce să facă psihoterapie ortodoxă. Repet, momentan nu există o metodologie acreditată. Cred că acest rol pentru moment ar trebui să le revină în exclusivitate duhovnicilor.
Din perspectiva psihologului, pot spune că cine caută un psihoterapeut, caută abordarea psihologică, nu pe cea religioasă și un psihoterapeut exact asta ar trebui să îi ofere clientului său în cabinet. Psihoterapia este una, iar duhovnicia este alta. Desigur, ca psihoterapeuți, ne putem folosi de credința omului creștin în Dumnezeu, ca resursă în procesul psihoterapeutic.
Dacă vorbim din perspectiva duhovnicească, recomand mare prudență la situația în care un duhovnic având la spovedanie pe cineva cu tulburare psihică abordează situația doar din perspectiva duhovnicească, fără să îi recomande acestuia un consult de specialitate (psihoterapie sau psihiatrie). Da, știu că anumite lucruri pot fi explicate și din perspectiva spirituală, dar trebuie foarte mare atenție la cum abordăm situațiile mai deosebite. Spre exemplu, akedia este una și depresia clinică este alta. A fi posedat este una, însă a avea o patologie psihiatrică este cu totul altceva! Să nu uităm că sunt și preoți și monahi cu patologie psihiatrică.
Ideal ar fi ca un psihoterapeut să aibă cunoștințe despre perspectiva creștină, iar un duhovnic să aibă cunoștințe de psihopatologie și fiecare dintre noi să fim atenți să nu ne depășim competențele. Este mult mai benefic pentru beneficiarii serviciilor noastre să colaborăm între noi, în loc să intrăm pe terenul celeilalte profesii/vocații fără a avea o specializare adecvată.
Închei cu o mențiune EXTREM de importantă! Terapia cu îngeri, reiki, șamanismul și altele asemenea NU sunt psihoterapie și cu atât mai puțin ortodoxă, ci din contră! Atenție! Atenție mare la aceste practici! Citiți Marii inițiați ai Indiei și părintele Paisie!
Lecturi recomandate:
Psiholog Iosif Szenasi
Iosif Szenasi este psiholog, psihoterapeut, coach şi trainer de dezvoltare personală. Oferă şedinţe de psihoterapie, consiliere psihologică, coaching şi training online, atât în limba română cât şi în limba engleză.
2 comentarii
Maricica
Doamne ajută! Felicitări pentru abordarea subiectului psihoterapie ortodoxă. Din păcate e nevoie de psihiatru pentru că noi nu ne trăim credința la nivelul Sfinților Părinți. Cunosc cazuri de persoane care au avut rezultate excepționale cu preoți înduhovniciți, deși anterior fuseseră la psihiatru. La psihiatru nu s-au putut trata corespunzător, la duhovnic da. Desigur, nu la orice duhovnic. E nevoie de un duhovnic îmbunătățit.
Nu știu în ce măsură cunoașteți teologia ortodoxă, probabil într-o măsură mai mică, ceea ce e de înțeles – sunteți psihoterapeut – dar ar fi bine să vă interesați cum lucrează diavolii, ce spune Biserica despre acest subiect. O carte pe care o recomand este Paza celor cinci simțuri, Sf. Nicodim Aghioritul.
Succes în ceea ce faceți și să aprofundați cât mai mult domeniul.
Psiholog Iosif Szenasi
Doamne ajută! Mulțumesc pentru feedback și recomandarea de carte!