Sindromul sau complexul „Sunt Dumnezeu”

Cei care cred ca sunt (un) dumnezeu sau Dumnezeul (insusi) adesea sunt diagnosticati cu o boala psihica, medicii  considerand despre acestia ca in acele momente traiesc un episod psihotic. Exista insa si oameni care nu prezinta criteriile de diagnosticare, insa au despre sine impresia ca sunt idem cu Dumnezeu. Aceasta stare se numeste complexul sau sindromul Dumnezeu.

Termenul este unul nonclinic si nu se regaseste in vreun manual de psihodiagnostic sau psihiatrie, insa caracteristicile acestei „tulburari” sunt cel putin interesante si cred ca merita sa le acordam putina atentie. In principal datorita faptului ca, daca aceasta credinta depaseste un anumit prag, se poate ajunge la psihoza¹PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală psihică manifestată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității de care bolnavul nu este conștient și care necesită izolarea acestuia. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose..

Complexul Dumnezeu / The God complex

Complexul Dumnezeu este o credinta extrem de puternica a cuiva, caracterizata prin senzatia existentei unor abilitati personale deosebite, existenta unor privilegii personale sau chiar a sentimentului de infailibilitate personala.

Persoana care experimenteaza acest asa-zis sindrom sau complex refuza sa admita posibilitatea ca s-ar putea afla intr-o eroare, chiar si in fata dovezilor evidente. De asemenea, persoana se manifesta extrem de dogmatic, vorbind despre parerile sale ca si cum ar fi Adevarul²Kaplan, Harold I.; Benjamin J. Sadock (1972). Modern Group Book, volume 4: Sensitivity through encounter and marathon. J. Aronson..

Termenul a fost folosit pentru prima data de psihanalistul Ernest Jones (1913–51). El descrie acest sindrom in cartea Essays in Applied Psycho-Analysis³Jones, Ernest (15 March 2007). Essays in Applied Psycho-Analysis. Lightning Source Inc. p. 472. ISBN 1-4067-0338-9. foarte succint, ca fiind credinta cuiva ca este Dumnezeu. Am mentionat pe scurt acest sindrom in acest articol pentru ca aceasta credinta a noastra ca am fi Dumnezeu (ex. infailibili) poate aduce multe necazuri in viata noastra si a celor din preajma noastra.

Lumea este mult prea complexa pentru a putea sustine ca detinem Adevarul si ca am fi infailibili. Suntem oameni si avem puteri limitate. De aceea, poate ca in loc sa ne credem Dumnezeu, ar merita sa incercam sa ne admitem omenia (limitele) si, inainte de a declara ca detinem adevarul absolut, sa ne consultam si cu cei din preajma noastra, sa analizam datele si sa acceptam ca si perspectiva noastra sa fie pusa sub semnul intrebarii!

Cred este necesar sa invatam sa facem asta pentru a ne putem dezvolta ca individ si ca societate!