Psihodiagnostic

Ticurile nervoase. Ce sunt şi cum se tratează

Pe scurt, ticurile nervoase sunt spasme motorii, stereotipale şi repetitive care uneori pot fi însoţite şi de anumite sunete.

În DSM-IV (Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale IV), ticurile nervoase sunt clasificate astfel:

A. Boala Tourette;
B. Ticurile cronice motorii sau vocale;
C. Ticuri tranzitorii;
D. Ticuri neclasificate.

Boala (sindromul) Tourette este o categorie aparte a ticurilor. Aceasta debutează de obicei în jurul vârstei de 7 ani. În această boală nu este vorba despre ticuri simple, trecătoare. Prevalenţa bolii este una destul de mică, undeva pe la 4 persoane din 10 mii.

Marea majoritate a oamenilor însă (undeva la 1 din 3 persoane) vor dezvolta ticuri relativ simple şi trecătoare.

Ticurile simple pot fi motorii sau vocale.

Ticurile motorii se pot manifesta sub formă de clipit, grimase, agitaţie în mâini sau picioare, înghiţit în sec, etc.

Ticurile vocale se pot manifesta sub forma oftatului, fluieratului, dregerea vocii, etc.

De cele mai multe ori aceste ticuri nu sunt o problemă foarte mare şi dispar de la sine după o vreme.

De ce avem ticuri?

Ticurile sunt asociate cu neliniştea, anxietatea, emoţiile de mare intensitate, oboseala, dar şi cu consumul anumitor substanţe. Cauza trebuie urmărită cu atenţie de la caz la caz.

Când să mergi la medic?

Nu este necesar să mergem la medic dacă ticurile sunt ceva ocazional şi nu prezintă vreo problemă pentru noi. Dacă însă ticurile devin deranjante şi ne împiedică în bunul mers al vieţii, este nevoie să consultăm un specialist. Acest specialist poate fi un psihoterapeut sau un medic.

Deşi există şi medicamente care ne pot ajuta în ţinerea sub control a simptomelor, este recomandat ca înainte de a apela la acestea să încercăm abordarea psihoterapeutică. Până să ajungeţi la terapeut, vă pot recomanda relaxarea şi exerciţiile fizice în aer liber. Acestea pot şi ele ajuta la reducerea sau chiar eliminarea ticurilor.

Psihoterapia ticurilor nervoase

Psihoterapia poate fi făcută din două perspective. Una congnitiv comportamentală, în care se are în vedere doar reducerea frecvenţei sau a gravităţii ticurilor, sau o abordare mai profundă, în care se are în vedere înţelegerea motivelor pentru care individul a ajuns să dezvolte aceste ticuri şi reducerea nivelului general de anxietate prin eliminarea, pe cât posibil, a cauzelor declanşatoare ale acesteia. Odată redus nivelul anxietăţii, sunt şanse mari ca ticurile să dispară definitiv.

Personal, recomand orice formă de psihoterapie care presupune ajungerea la cauza ticurilor, nu doar ţinerea sub control a simptomelor. Ticurile pot fi legate de tulburările obsesiv compulsive, un motiv în plus pentru care este necesar să nu ne oprim doar la gestionarea simptomelor, ci să mergem până la cauza care le declanşează.

Iosif Szenasi este psiholog, psihoterapeut, coach şi trainer de dezvoltare personală. Oferă şedinţe de psihoterapie, consiliere psihologică, coaching şi training online, atât în limba română cât şi în limba engleză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *