Ce ai face dacă ai avea mai puțin de 5 ore de trăit?

Un om de treabă, supărat pe soția sa pentru că atunci când a ajuns acasă în acea după-amiază nu a găsit cina pregătită, s-a hotărât să meargă să bea la birtul din sat, după ce s-a plâns supărat soției sale.

Pe drum i-a apărut moartea. Speriat, el a întrebat-o ce vrea. Ea a răspuns că îl va vizita la miezul nopții și a dispărut. Bărbatul a calculat că mai avea de trăit mai puțin de cinci ore. S-a întors imediat acasă, cerându-și iertare soției sale, sărutând-o și spunându-i cât de mult o iubește și cât îi admiră loialitatea.

Apoi și-a chemat copiii și îmbrățișându-i le-a arătat toată dragostea pe care o simțea pentru ei. În seara aceea au luat masa cu toții în pace. Deși bărbatul nu a povestit despre vizita pe care o va primi la miezul nopții, și-a pus toate treburile în ordine și i-a dat instrucțiuni soției sale.

În acea noapte cei doi s-au iubit ca la primele întâlniri. La douăsprezece fără zece, bărbatul s-a ridicat din pat încercând să nu-și trezească soția. A decis să o aștepte pe cea cu coasa în grădina casei sale. Noaptea a fost frumoasă, înstelată. A tras adânc aer în piept și s-a întins pe iarbă pentru a privi stelele pentru ultima oară.

A auzit cârcănitul broaștelor și al greierilor, a închis pleoapele și a simțit mângâierea vântului pe față. A reflectat la cât de frumoasă era lumea. I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru timpul în care i s-a dat să trăiască, pentru sănătate, pentru libertate, pentru dragoste, pentru muncă, pentru prosperitate și pentru familia pe care i-a dat-o.

În timp ce își mângâia câinele credincios, i-a apărut Moartea. S-a uitat la ceas, era ora douăsprezece. Ei bine, mă poți lua acum, îi spuse bărbatul. Ea, după o lungă tăcere, a șoptit cu o voce mohorâtă: Cine a spus că vin după tine? Nu a venit încă timpul tău.

Am vrut doar să te vizitez ca să mă poți cunoaște și să devii conștient de existența mea. Nu vei știi niciodată când îți voi da îmbrățișa mea fatală, pentru că nu avertizez nicio ființă vie. Ia vizita mea ca pe un dar, pentru că ai fost bun, corect și generos, ca să-ți apreciezi mai mult viața, timpul cât îți este dat să trăiești și să trăiești mai bine.

Aproape toți oamenii cred că sunt nemuritori, a continuat Moartea, până când mă vor cunoaște, atunci când este deja prea târziu. Dacă și-ar aduce aminte că sunt mereu în spatele lor, la un braț distanță și că în orice moment îi pot atinge, ar trăi fiecare clipă din viața lor ca și cum ar fi ultima.

Când a terminat ce avea de spus, moartea a devenit invizibilă, dar bărbatul a simțit-o că este încă lângă el. Nu vom ști niciodată când vom trăi ultimul minut, așa că, dacă fiecare minut poate fi ultimul, de ce să-l petrecem pe discuții care nu sunt până la urmă importante sau cu preocupări, conflicte, gelozie, furie, invidie, plângeri și pretenții? Mai bine să trăim acel moment iubind, în armonie, simțind, senin, bucurându-ne de lucrurile mărunte și mărețe pe care ni le oferă viața, în pace cu sine și cu ceilalți, trăind fiecare minut ca și cum ar fi ultimul, cu excelență.

Moartea este tovarășul nostru inseparabil, să o ținem mereu în minte.

Sursa poveștii: Reflexión: ¿qué harías si te quedan menos de 5 horas de vida?
Traducere și adaptare: Iosif Szenasi