Poveşti cu semnificaţie

Tată, de ce se dezordonează lucrurile? Un metalog de Gregory Bateson

Fiica: Tată, de ce se dezordonează lucrurile?

Tatăl: Ce vrei să spui? Cum adică de ce se dezordonează lucrurile?

Fiica: Ei bine, oamenii petrec mult timp aranjând lucrurile, dar nu îi vezi niciodată petrecând timp dezordonându-le. Lucrurile par să se dezordoneze singure. Iar apoi oamenii trebuie să le aranjeze din nou.

Tatăl: Dar lucrurile tale se dezordonează și ele dacă nu le atingi?

Fiica: Nu, dacă nu mi le atinge nimeni, nu se face dezordine. Doar dacă tu umbli la ele, sau dacă le atinge altcineva. Se dezordonează, dacă nu sunt eu cea care le manevrez.

Tatăl: Da, de aceea nu te las să atingi lucrurile de pe biroul meu. Pentru că dezordinea lucrurilor mele este mai mare dacă cineva care nu sunt eu le atinge.

Fiica: Deci, oamenii încurcă întotdeauna lucrurile altora? De ce fac asta, tată?

Tatăl: Ei bine, stai puțin. Nu este atât de ușor. În primul rând, ce numești tu dezordine?

Fiica: Atunci când… când nu găsesc lucrurile, și totul pare o harababură. Este ceea ce se întâmplă atunci când nimic nu este la locul lui.

Tatăl: Dar ești sigură că și alții ar numi dezordine ceea ce tu numești dezordine?

Fiica: Dar tată, sunt sigură.. pentru că nu sunt o persoană foarte ordonată și dacă spun că lucrurile sunt dezordonate, sunt sigură că oricine altcineva va fi de acord cu mine.

Tatăl: Bine, dar ești sigură că ceea ce numești „ordonat” și alte persoane ar numi așa? Când mama ta îți pune lucrurile în ordine, știi unde să le găsești?

Fiica: Uneori, pentru că, știi, știu unde pune ea lucrurile atunci când face ordine.

Tatăl: Este adevărat, și eu încerc să-o împiedic să-mi aranjeze biroul. Sunt sigur că ea și eu nu ne referim la același lucru prin „ordonat”.

Fiică: Tată, crezi că tu și cu mine ne referim la același lucru prin „ordonat”?

Tatăl: Mă îndoiesc, draga mea, mă îndoiesc.

Fiică: Dar tată, nu este ciudat că toată lumea vrea să spună același lucru atunci când spune „dezordonat” și toată lumea vrea ceva diferit când spune „ordonat”? Pentru că „ordonat” este opusul lui „dezordonat”, nu?

Tatăl: Ne punem întrebări tot mai dificile. Să o luăm de la început. Ai spus: „De ce lucrurile se dezordonează mereu?” Acum, am mai făcut încă unul sau doi pași.. și să schimbăm întrebarea cu „De ce ajung lucrurile într-o stare pe care Caty o numește dezordine?” Îți dai seama de ce vreau să fac schimbarea?

Fiică: Mi se pare că da.. pentru că dacă dau un sens special cuvântului „ordonat”, atunci „ordinea” altor persoane îmi va părea dezordine, chiar dacă suntem de acord cu majoritatea a ceea ce numim „ harababură”…

Tatăl: Într-adevăr. Să vedem acum ceea ce numim „ordonat”. Când cutia ta de vopsele este aranjată într-un loc ordonat, unde este?

Fiica: Aici, în partea de sus a acestui raft.

Tată: Bine. Dacă ar fi altundeva?

Fiica: Nu, atunci nu ar fi ordine.

Tată: Ce se întâmplă dacă o punem la celălalt capăt al raftului, aici?

Fiică: Nu, nu acesta este locul în care se pune și nu acolo ar trebui să fie, de asemenea, trebuie pusă drept, nu strâmb, cum o pui tu.

Tatăl: Ah! … la locul ei în unghiul potrivit.

Fiica: Da.

Tatăl: Ei bine, asta înseamnă că există doar foarte puține locuri care sunt „ordine” pentru cutia ta de vopsea …

Fiica: Un singur loc.

Tatăl: Nu, foarte puține locuri, pentru că dacă o mut doar foarte puțin, de exemplu, așa, rămâne ordonat.

Fiica: Ei bine.. dar câteva, foarte puține locuri.

Tatăl: Bine, foarte puține locuri. Și ce zici de ursulețul tău de pluș și păpușa ta și Vrăjitorul din Oz, puloverul și pantofii tăi? Nu este același aspect cu toate lucrurile, că fiecare dintre ele are doar foarte, foarte puține locuri în care sunt „ordonate”.

Fiica: Da, tată, dar Vrăjitorul din Oz poate merge oriunde pe raft. Știi ceva? Mă deranjează mult, foarte mult, când cărțile mele se amestecă cu cărțile tale și cu cărțile mamei.

Tatăl: Da, știu. (Pauză).

Fiica: Tată, nu ai terminat ceea ce spuneai. De ce lucrurile mele sunt așezate așa cum spun eu, în dezordine?

Tatăl: Dar am terminat.. tocmai pentru că există mai multe moduri pe care le numești „dezordonate” decât cele pe care le numești „ordonate”.

Fiică: Dar acesta nu este un motiv pentru..

Tată: Te înșeli, este. Și este adevăratul și singurul și foarte importantul motiv.

Fiică: Hai, tată, termină cu asta!

Tatăl: Nu, nu glumesc. Acesta este motivul și toată știința din jurul acestui motiv. Să luăm un alt exemplu. Dacă pun puțin nisip pe fundul acestei căni și pun puțin zahăr deasupra și amestec cu o linguriță, nisipul și zahărul se vor amesteca, nu?

Fiica: Da, dar tată, este în regulă ca tu să continui să vorbești despre „mixt” când am început să vorbim despre „dezordonat”?

Tatăl: Doar că… ei bine… Cred că da… Da, pentru că să presupunem că găsim pe cineva care crede că este mai ordonat să punem tot nisipul sub tot zahărul. Și, dacă vrei, nu am nicio problem să cred asta…

Fiica: Da…?

Tatăl: Bine, să luăm un alt exemplu. Uneori la filme vezi o grămadă de litere ale alfabetului, împrăștiate peste tot pe ecran, amestecate cu capul în sus și în jos. Și apoi cineva scutură masa pe care sunt literele iar literele încep să se miște și apoi, pe măsură ce le scutură, literele se reunesc și formează titlul filmului.

Fiica: Da, am văzut… ceea ce s-a format a fost DONALD.

Tatăl: Nu contează ce cuvânt s-a format. Chestia este că ai văzut că ceva a fost zguduit și amestecat și, în loc să fie mai amestecate decât înainte, literele s-au reunit într-o ordine, toate în picioare și au format un cuvânt.. Au format ceva despre care majoritatea oamenilor ar fi de acord că are sens.

Fiica: Da, tată, dar știi ce…

Tatăl: Nu, nu știu, ceea ce încerc să spun este că în lumea reală lucrurile nu se întâmplă niciodată așa. Asta se întâmplă doar în filme.

Fiica: Dar, tată..

Tatăl: Îți spun că numai în filme lucrurile pot fi zguduite și apoi par să capete mai multă ordine și sens decât au avut înainte…

Fiica: Dar, tată…

Tatăl: De data asta lasă-mă să termin… Și, la cinema, pentru a face lucrurile să arate așa, ceea ce fac ei este să filmeze totul de-a-doaselea. Au pus toate literele pentru ca să se poată citi DONALD, le filmează, și apoi încep să scuture masa.

Fiica: Dar știu deja, tată! Asta am vrut să îți spun. Și când arată filmul, îl dau înapoi și se pare că totul s-a întâmplat înainte, dar de fapt au scuturat literele după ce le-au sortat. Și trebuie să le filmeze pe dos… Dar de ce fac asta?

Tatăl: Dumnezeule!

Fiica: De ce trebuie să întoarcă camera cu susul în jos, tată?

Tatăl: Nu voi răspunde la această întrebare acum pentru că suntem în mijlocul întrebării despre amestec.

Fiica: Ah, este adevărat! Dar nu uita, tati, că trebuie să răspunzi la întrebarea despre camera de filmat cu susul în jos într-o altă zi. Nu uita! Nu ai de gând să uiți, da? Pentru că poate eu uit. Fii drăguț, tată.

Tatăl: Păi da, dar în altă zi. Despre ce vorbeam? Ah, da, lucrurile nu se întâmplă niciodată de-a-doaselea. Și încercam să îți explic de ce există un motiv pentru care lucrurile se întâmplă într-un anumit fel, dacă putem arăta că acel mod are mai multe moduri de a se întâmpla decât altele.

Fiica: Tată, nu începe să vorbești aiurea.

Tatăl: Nu vorbesc prostii. S-o luam de la capăt. Există o singură modalitate de a scrie DONALD. Ești de acord?..

Fiica: Da.

Tatăl: Grozav. Și există milioane, milioane și milioane de moduri de a răspândi șase litere pe o masă. De acord?..

Fiica: Da. Cred că da. Și unele dintre acestea pot fi răsturnate?

Tatăl: Da. Exact ca dezordinea în care se aflau în film. Dar pot fi milioane de dezordini, nu? Și doar unul dintre ele formează cuvântul DONALD?

Fiica: Bine, da. Dar, tati, aceleași litere pot forma OLD DAN.

Tatăl: Nu-ți face griji. Cei care fac filmele nu vor ca literele să formeze OLD DAN, ci DONALD.

Fiica: Dar de ce?

Tatăl: Lasă-i în pace pe producătorii de filme!

Fiica: Dar tu ai vorbit despre ei, tată.

Tatăl: Da, bine, dar a fost ca să încerc să-ți explic de ce se întâmplă lucrurile în felul care are mai multe posibilități. Dar, acum este timpul să ne culcăm.

Fiica: Dar tati, nu ai terminat să-mi spui de ce lucrurile se întâmplă așa, prin felul care are mai multe feluri!

Tatăl: Bine. Dar nu pune mai multe motoare în funcțiune.. unul este suficient și din belșug. În plus, m-am săturat de DONALD. Să găsim un alt exemplu. Să vorbim despre aruncarea de monede pe față sau pe dos.

Fiica: Tată, vorbești despre aceeași întrebare cu care am început, „de ce lucrurile se dezordonează?”

Tatăl: da.

Fiica: Deci, tată, ce încerci să-mi spui funcționează pentru monede, pentru DONALD, pentru zahăr și nisip și pentru cutia mea de vopsea și pentru monede?

Tatăl: Da, într-adevăr.

Fiica: Ah, OK, mă întrebam!

Tatăl: Ei bine, să vedem dacă pot termina de spus de data asta. Să ne întoarcem la nisip și zahăr și să presupunem că cineva spune că a pune nisipul pe fundul paharului este „în ordine” sau „ordonat”.

Fiica: Trebuie ca cineva să spună așa ceva ca să poți vorbi în continuare despre cum se vor amesteca lucrurile atunci când le dezordonezi?

Tatăl: Da… Acesta este exact punctul culminant. Ei spun ce speră să se întâmple, și apoi eu le spun că nu se va întâmpla asta, deoarece există atât de multe alte lucruri care s-ar putea întâmpla. Și știu că unul dintre multele lucruri este mai probabil să se întâmple decât cele puține.

Fiica: Tată, ești doar un bătrân care face cărți, care pariază pe toți caii, cu excepția celui pe care vreau eu să pariez.

Tatăl: Este adevărat, dragă. Îi fac să parieze, în conformitate cu ceea ce ei numesc calea „ordonată” – știu că există infinit de multe căi dezordonate – și de aceea lucrurile vor fi întotdeauna îndreptate spre amestec și dezordine.

Fiica: Dar de ce nu ai spus așa de la început, tată? Aș fi putut înțelege perfect.

Tată: Presupun că da. Oricum, este timpul să ne culcăm.

Fiica: Tată, de ce adulții fac război, în loc să se lupte doar, ca băieții?

Tatăl: Gata! Du-te să dormi. Am terminat cu tine. Vom vorbi despre război în altă zi.

Sursa: https://www.inf.utfsm.cl/~ric/textos/Papito,_por_que_se_desordenan_las_cosas.pdf
Traducerea și adaptarea: Iosif Szenasi
Toate drepturile rezervate!

* Metalogul este un meta-dialog. La nivel explicit se vorbește despre un anumit lucru, dar simultan se discută despre alte teme care îl preocupă pe autor. Este o combinație de retorică și didactică.

Iosif Szenasi este psiholog, psihoterapeut, coach şi trainer de dezvoltare personală.

Activitatea sa principală se desfăşoară la cabinetul din Timişoara, dar oferă de asemenea şi şedinţe de psihoterapie, consiliere psihologică, coaching şi training online, atât în limba română cât şi în limba engleză.

0722.43.83.83

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!