Autocunoaştere,  Poveşti cu semnificaţie

Cum iti asterni, asa vei dormi!

Într-o zi, un tânăr veni la Buddha plângând într-una de nu se putea opri.

Buddha îl întrebă:
-Ce se întâmplă, tinere?
-Bătrânul meu tată a murit ieri.
-Ei bine, ce e de făcut? Dacă a murit, plânsul tău nu o să-l aducă înapoi.
-Da, înţeleg asta, plânsul n-o să-mi aducă înapoi tatăl. Dar am venit la dumneavoastră cu o cerere specială: vă rog, faceţi ceva pentru tatăl meu mort!
-Oh? Ce pot să fac pentru tatăl tău mort?
-Vă rog, faceţi ceva. Sunteţi o persoană aşa puternică, puteţi, desigur, să faceţi ceva. Uite, preoţaşii, vânzătorii de indulgenţe şi dăruitorii de pomeni fac tot felul de rituri şi ritualuri pentru ajutorarea morţilor. Şi îndată ce ritualul este îndeplinit aici, poarta raiului este deschisă şi mortul este primit acolo; el primeşte o viză de intrare acolo. Dumneavoastră sunteţi aşa de puternic! Dacă faceţi un ritual pentru tatăl meu mort, el nu va primi doar viza de intrare, i se va acorda dreptul de şedere permanentă, un permis de rezidenţă! Vă rog, faceţi ceva pentru el!

Sărmanul tânăr era aşa de copleşit de durere încât nu putea urmări nici un raţionament logic. Buddha trebuia să folosească o altă cale pentru a-l ajuta să înţeleagă.

Aşa că îi spuse: „Bine. Du-te la piaţă şi cumpără două vase de lut.”

Tânărul era foarte fericit, crezând că Buddha căzuse de acord să îndeplinească un ritual pentru tatăl său. El fugi la piaţă şi reveni cu cele două vase.

„Bine, spuse Buddha, umple primul vas cu unt topit”.

Tânărul făcu ce i se spuse.

„Umple-l pe celălalt cu pietricele”.

El făcu şi asta.

„Acum astupă-le gurile; pecetluieşte-le cum trebuie”.

El făcu şi aceasta.

„Acum punele în iazul de acolo”.

Tânărul făcu aşa şi ambele vase se scufundară.

„Acum”, zise Buddha, „adu un băţ mare; loveşte şi deschide vasele”.

Tânărul era foarte fericit, crezând că Buddha îndeplinea un minunat ritual pentru tatăl său.
Conform vechii tradiţii indiene, când un om moare, fiul său duce corpul la locul de incinerare, îl pune pe rugul funerar şi îl arde. Când corpul este pe jumătate ars, fiul ia un băţ gros şi crapă ţeasta. Şi, conform vechii credinţe, imediat ce ţeasta este deschisă pe lumea aceasta, poarta raiului se deschide deasupra.

Aşa că acum tânărul se gândi: „Corpul tatălui meu a ars până la cenuşă ieri. Ca un simbol, Buddha vrea acum ca eu să lovesc şi să deschid aceste vase!”

Era foarte fericit cu împlinirea acestui ritual.

Luând un băţ precum a spus Buddha, tânărul lovi cu putere şi deschise ambele vase. Imediat untul conţinut într-unui din vase ieşi şi începu să plutească pe suprafaţa apei. Pietricelele din celălalt vas se risipiră şi căzură pe fundul apei.

Actiune «=» Reactiune
Pendulul lui Newton
Actiune «=» Reactiune

Atunci Buddha spuse:
-Ei bine, tinere, până aici am făcut eu lucrul. Cheamă acum pe toţi preoţaşii şi făcătorii de minuni şi spune-le să înceapă să cânte şi să se roage: „Oh, pietre, ieşiţi la suprafaţă, ieşiţi la suprafaţă! Oh, untule, scufundă-te, scufundă-te!”  Să vedem ce se întâmplă.
-Oh, aţi început să glumiţi! Cum să fie posibil? Pietrele sunt mai grele decât apa, trebuie să stea la fund. Nu pot ieşi la suprafaţă; aceasta este legea naturii! Untul este mai uşor decât apa, trebuie să rămână la suprafaţă. Nu poate coborî; aceasta este legea naturii!
– Tinere, ştii atâtea despre legea naturii, dar n-ai înţeles această lege naturală: dacă toată viaţa tatăl tău a făcut fapte care sunt grele ca pietrele, el este nevoit să meargă la fund; cine-l poate aduce sus? Şi dacă toate acţiunile lui au fost uşoare ca untul, el trebuie să meargă în sus; cine îl poate trage în jos?

Recomandare: Citeste si „Povestiri Zen. 100 de povestiri despre iluminare.”

In crestinism, spre deosebire de Buddhism se considera ca rugaciunile celor apropiati il ajuta pe mort (adormit) si chiar il pot salva de focul iadului (vezi aici). Cu toate astea, nu e bine sa ne culcam pe o ureche si sa ne bazam pe faptul ca putem face orice nazdravanii pe lumea aceasta, sperand ca cineva se va ruga pentru noi si vom fi mantuiti. Sa nu uitam ca pana la urma mantuirea vine din mila lui Dumnezeu, nu datorita faptului ca cineva se roaga pentru noi.

Fie ca credem in Rai, in Nirvana, sau suntem pur si simplu niste pragmatici care traim in aici-si-acum, este esential sa avem mare grija la gandurile si actiunile noastre. Nu de alta, dar nu numai ca riscam sa nu punem piciorul in Rai, ci putem ajunge chiar sa aducem iadul in viata noastra actuala.

Iadul in viata actuala se manifesta prin suferinta fizica si psihica datorita actiunilor si gandurilor noastre tulburi. Oscar Wilde afirma ca „noi suntem propriul nostru diavol, si tot noi facem ca aceasta lume sa fie iadul nostru„.

Atentie, asadar, la gandurile noastre si la faptele noastre. Ele sunt cartea noastra de vizita, atat aici, in aceasta existenta sub forma umana, cat si in cea ce va sa vina.

Inchei acest articol cu un video de-al Innei care m-a gasit total intamplator (sau nu!), pe YouTube.

Iosif Szenasi este psiholog, psihoterapeut, coach şi trainer de dezvoltare personală.

Activitatea sa principală se desfăşoară la cabinetul din Timişoara, dar oferă de asemenea şi şedinţe de psihoterapie, consiliere psihologică, coaching şi training online, atât în limba română cât şi în limba engleză.

0770.537.705

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!