Ipohondria, anxietatea de sanatate

Ipohondria (hipocondria) este una dintre formele de anxietate (nelinişte) pe care le putem experimenta în decursul vieţii noastre. Pe scurt, vorbim despre o teamă exagerată cu privire la starea noastră de sănătate.

Ce este ipohondria?

Conform dicţionarului explicativ al limbii române, ipohondria este o stare psihică morbidă¹MORBÍD, -Ă, morbizi, -de, adj. Care indică o stare bolnăvicioasă sau rezultă dintr-o astfel de stare; nesănătos (din punct de vedere fizic sau moral). – Din lat. morbidus, fr. morbide., caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea propriei sănătăţi. Este o idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are.

Unul dintre cele mai la îndemână exemple ale acestei tulburări este a omului care are o durere de cap şi imediat se gândeşte că acea durere este determinată de o tumoare la cap. Şi nu doar se gândeşte, ci se şi duce la tot felul de medici pentru a-şi confirma crezul.

În ciuda siguranţei cu care medicii îi contrazic ipoteza, pacientul are dificultăţi în a accepta că nu are vreo boală şi tinde să creadă în continuare că are o boală care încă nu a fost diagnosticată. Fie pentru că poate este vorba despre o boală rară, fie din cauza incompetenţei medicilor. Dacă mai există şi o iatrogenie²Iatrogenia este o stare psihică produsă sau agravată pe cale psihogenă de către medic, ca urmare a unei manevre defectuoase sau a unui tratament medical greșit. la activ, situaţia este cu atât mai complicată!

Cu alte cuvinte, în această tulburare semnificaţia unor simptome fizice este atribuită unei boli grave, încă nediagnosticate, iar pacientul este blocat în acest cerc vicios de temere-investigaţie. Desigur, această situaţie în care se află pacientul îi crează o puternică anxietate şi adesea este nevoie de tratament de specialitate (psihoterapie) pentru a ieşi din acest cerc vicios. Vestea bună este că ieşirea din acest cerc vicios este posibilă. Am obţinut rezultate foarte bune la cabinet cu toţi cei care s-au ţinut de terapie.

Diagnosticarea ipohondriei

Iată un scurt chestionar care vă poate ajuta să vă lămuriţi care sunt şansele ca ceea cea experimentaţi să fie ipohondrie!

1. Aţi fost preocupat mai mult de 6 luni de posibilitatea de a suferi de o boală gravă datorită unor simptome corporale pe care le aveţi în prezent sau le-aţi avut în trecut?
2. Această preocupare asupra stării dvs. de sănătate v-a cauzat nelinişte?
3. A afectat în mod negativ această preocupare diferite arii din viaţa dvs. cum ar fi: viaţa de familie, viaţa socială, viaţa profesională?
4. Aţi simţit nevoia imperioasă de a vă investiga în mod constant starea de sănătate, de a va informa despre diverse boli şi despre simptomele lor?
5. Aţi fost sceptic cu privire la investigaţia şi diagnosticul pe care (nu) vi l-a oferit medicul? Aţi avut dificultăţi în a accepta că nu aveţi nicio boală?
6. Aveţi în permanenţă nevoia de a fi reasigurat asupra stării dvs. de sănătate şi, chiar dacă primiţi asigurări că sunteţi bine, nu aveţi încredere când cei din jur vă spun acest lucru?

Dacă aţi răspuns afirmativ la mare parte dintre aceste întrebări, sunt şanse să vorbim despre ipohondrie. Un diagnostic clar poate fi dat de un psihoterapeut sau de către un medic psihiatru. Staţi linistit(ă) însă, situaţia se poate remedia cu psihoterapie.

Tratamentul ipohondriei

Pentru tratarea ipohondriei, eu persoal recomand psihoterapia. Există anumiţi factori de risc şi anumiţi factori declanşatori care pot fi abordaţi prin psihoterapie, iar astfel pornirea aceasta de a investiga şi de a ne îngrijora în mod excesiv de starea noastră de sănătate poate fi depăşită.

Dacă vă confruntaţi de ceva timp cu această tulburare, nu mai staţi pe gânduri! Psihoterapia poate fi soluţia pentru depăşirea acestei situaţii neplăcute! Dacă sunteţi în Timişoara, vă aştept la cabinet să lucrăm împreună!