De ce ne îmbolnăvim?

Te-ai întrebat vreodată de ce se îmbolnăvesc oamenii?

Se trezesc cu o boală, indiferent care, şi se sperie. Se duc la medic, iar medicul face ce ştie cel mai bine, prescrie nişte pastile. Asta face un medic bun, nu-i aşa?..

Doctorii prescriu medicamente despre care ştiu foarte puţin ca să vindece boli despre care ştiu şi mai puţin, ale unor fiinţe omeneşti despre care nu ştiu nimic.
– Voltaire

Pacientul are încredere în medic şi fără să întrebe dacă este neapărat necesar să ia acele pastile sau dacă există sau nu alternative, fuge la farmacie să cumpere drogurile (drugs=medicamente). Ingerează acele chimicale (pastile) sperând la o îmbunătăţire a stării de sănătate. Uneori această îmbunătăţire apare, alteori nu. Boala trece dar.. după ceva vreme reapare aceaşi boală sau o alta. Din nou medic, pastile, „vindecare”.. Şi tot aşa.. Ni se pare ceva normal să ne îmbolnăvim..

Ei bine, boala nu este o prezenţă obligatorie în viaţa noastră! Boala nu este alt ceva decat un simptom! Cel mai adesea boala ne anunţă că avem probleme de alimentaţie sau probleme „sufleteşti”. Acestea sunt problemele reale! Acestea sunt cele de care trebuie să ne îngrijim dacă dorim o schimbare de durată!

Misiunea noastră, a celor care dorim să venim în ajutorul bolnavilor este una anevoioasă. Adesea pacientul nu doreşte să asculte ce avem de spus. Este prea prins în „realitatea” proprie. Apoi, cu puţin noroc, reuşeste să se seteze pe frecvenţa noastră şi ascultă ce avem de spus. Ne bucurăm şi spunem că am avut succes. Acum ne-a auzit, acum ştie! Totuşi.. boala nu încetează să fie o prezenţă în viaţa acelui om. Cum de se întâmplă asta? Ei bine, se întâmplă pentru că nu este suficient să ştie, trebuie să simtă!

Ştii că te poţi vindeca schimbându-ţi tiparul de gândire?

Poate unii ar răspunde cu un „da” cert. Eu spun un „nu” cert! Schimbând doar tiparul de gândire nu te poţi vindeca! Sinele tău interior ştie că există o incoerenţă între ce spui şi ce simţi. Iată un motiv pentru care uneori doar afirmaţiile pozitive nu ne conduc unde am dori să ajungem.

Pe lângă schimbarea tiparului de gândire trebuie să schimbăm şi ce simţim! Altfel, este ca şi cum am spune că suntem fericiţi pentru că zâmbim. Cunoşti oameni care zâmbesc chiar şi când povestesc ceva dezastruos? Eu da! Nu este suficient să scăpăm de faţa tristă zâmbind, trebuie să şi simţim bucuria şi liniştea sufletească! Asta face diferenţa!

Acceptă ceea ce este! Oricum, nu ai de ales! Nu poţi schimba prezentul! Nu poţi schimba ceea ce este! Ceea ce poţi face însă este să creezi un viitor mai bun pentru tine şi pentru cei dragi ţie! Cum poţi face asta? Poţi începe prin a te întreba ce anume doreşte să îţi transmită corpul prin boala pe care ţi-a oferit-o. Apoi, spune „mulţumesc” corpului tău pentru informaţie şi fă schimbarea pe care tu, prin intermediul corpului tău ai cerut-o. Ai nevoie de această schimbare!

Nu te lega emoţional de boală! Boala este doar o informaţie! Invaţă lecţia şi lasă in urmă experienţa emoţională (de ex. tristeţea pe care ai resimţit-o auzind diagnosticul).

Important de reţinut: cu toate că poţi contribui la promovarea stării tale de bine, medicina are rolul ei iar în anumite cazuri intervenţia medicamentuoasă sau chirurgicală este absolut necesară (spre exemplu atunci când viaţa omului este pusă în imediat pericol)! Prin acest articol nu doresc să desconsider medicina, departe de mine acel gând, ci doresc să vă invit să reflectaţi la acel ceva din voi înşivă care a adus boala în viaţa voastră.

Ai citit cartea Vindecarea spirituală a corpului fizic? Dacă nu, te invit să o achiziţionezi de aici sau de aici şi să o citeşti. Merită!

Sănătate! Că-i mai bună ca toate!

Cu prietenie,
Iosif