Postul ca metodă de autocunoaştere

Dacă afirm că mâncatul este pentru mulţi dintre noi o strategie de coping nu cred că afirm ceva nou. Cu toate astea, deşi ştim, adesea nu ne folosim de cunoştinţele pe care le avem.

Lao Tzu spunea că..

Cunoașterea este o comoară, dar practica este cheia către ea.

Dorinţa de a cunoaşte cât mai mult poate fi o capcană. Acumulăm mult. Tot mai mult. Citim mult, participăm la workshopuri, seminarii şi alte evenimente similare. Nimic rău în asta! Însă, aşa cum spunea Lao Tzu, practica, adică cunoaşterea practică este cheia.

Cunoaşterea practică trece dincolo de „mănânc că sunt stresat, ştiu asta” şi ajunge la „ce e aia stres?!..”

Ce simţim de fapt? Care este emoţia din spatele comportamentui nostru?

Ne este teamă să mergem dincolo de aparenţe. Este dureros.. Cu toate astea, aşa cum spunea C.G. Jung,

Cunoașterea de sine este pe cât de temută pe atât de necesară.

Cel care cucerește pe alții e tare, cel care se cucerește pe sine e puternic, spunea Lao Tse.

Un mod de a ne „cuceri” pe noi înşine este să ne avântăm în misterul care suntem. Să vedem ce este dincolo de comportamentele noastre.

În ceea ce priveşte alimentaţia, unul dintre practicile pe care le găsesc eficiente este postul. A nu mânca, ci a bea doar apă, poate fi un mod de a ne regăsi pe noi înşine sau.. poate chiar de a ne afla pentru prima dată.

Atunci când nu mâncăm, ne dăm seama care (şi ce anume) este foamea adevarată. Ne dăm seama că de cele mai multe ori mâncăm din cu totul alt motiv decât că ne este foame. Mâncăm din cu totul alt motiv decât nevoia reală de hrănire a unui organism înfometat. Cu toate astea, paradoxal, este adevărat că suntem înfometaţi, însă suntem înfometaţi de cu totul altceva decât ceea ce îndesăm sub nas.

Renunţând pentru o zi la mâncare, deci renunţând la o strategie de coping, ajungem să (re)simţim ceea ce încercăm să ascundem de noi înşine. Este posibil să realizăm că suntem trişti, că nu găsim un sens în viaţa pe acest pământ, că nu ştim ce înseamnă fericirea cu adevărat, şi aşa mai departe.

Uneori, după o zi întreagă de post şi focusare pe trăirile interioare, ne alegem cu o lungă listă de întrebări existenţiale. Toate acestea ajută la autocunoaştere. Dezvoltarea personală nu este posibilă decât prin autocunoaştere, iar postul este o metodă bună pentru asta.

Postul negru mi se pare puţintel cam crunt şi poate fi chiar periculos dacă avem un organism foarte intoxicat pentru că apa ne ajută să ne curăţăm de toxine, iar fără apă, toxinele nu au prea multe căi de a fi eliminate, însă prin renunţarea la mâncare şi prin hidratarea adecvată cu apă cât mai curată (alcalină), măcar pentru o singură zi pe săptămână, putem beneficia de numeroase avantaje.

Iată doar câteva dintre avantajele postului:

• (Re)Conectarea cu sinele nostru autentic;
• Detoxificarea organismului (mai ales dacă postim pentru mai multe zile);
• Odihnirea sistemului digestiv (care în mod normal lucrează non stop);
• Ajustarea presiunii arteriale;
• Reglarea greutăţii (nu recomand înfometarea ca metodă de slăbire!);
• Încetinirea procesului de îmbătrânire;
• etc.

Poate îţi spui în aceste clipe că nu îţi place ideea de a te înfometa şi te întrebi dacă este vre-o altă cale de a obţine aceleaşi rezultate. Ei bine, nu cred că poţi obţine toate beneficiile pe care le aduce o zi fără mâncare, însă ceea ce îţi recomand eu este să devii conştient de tine în fiecare clipă când duci mâna la gură, indiferent că te-ai aşezat la masă să mănânci, sau doar ronţăi ceva în orice alt context. Fii prezent în aceea clipă şi întreabă-te ce se întâmplă cu tine în acel moment. De ce mănânci de fapt?..   Care este nevoia ta? Ai nevoie de hrană? Ai nevoie să îţi satisfaci anumite pofte?

A avea mâncatul ca strategie de coping nu este ceva rău neapărat!

Avem nevoie de strategii de coping. Avem nevoie să uităm de necazuri şi, măcar pentru câteva clipe, să ne simţim bine. Aşadar, a mânca, chiar dacă nu ne este foame, nu este chiar aşa o mare catastrofă. Ceea ce sugerez însă este să încercăm să devenim tot mai conştienţi de motivele care stau în spatele comportamentului nostru iar, cu timpul, să încercăm să le înlocuim cu ceva mai sănătos. Spre exemplu, putem înlocui dulciurile de cofetărie cu fructe proaspete sau confiate, sau sucurile din comert cu sucuri proaspete, făcute acasă, din fructe şi legume.

Aşadar.. Ce zici, te încumeţi la o zi fără mâncare?